– Mamă, de ce plângi?, întreabă fiul pe mama sa.
– Pentru că sunt femeie, a răspuns ea.
– Nu înţeleg…
Mama l-a îmbrăţişat şi i-a spus:
– Nu vei putea înţelege, dragul meu.
Mai târziu, băieţelul îl întreabă pe tatăl său:
– De ce mama plânge fără niciun motiv?
– Toate femeile plâng fără motiv, – a fost tot ce tatăl său i-a putut răspunde.
Omuleţul nostru curios a crescut şi a devenit bărbat, dar încă nu primise răspuns la întrebarea sa. Aşa că, într-o zi, l-a întrebat pe Dumnezeu:
– Doamne, de ce femeile plâng atât de uşor ?
Dumnezeu i-a răspuns:
– Când am făcut femeia, a trebuit să o fac specială. I-am făcut umerii destul de puternici, încât să poată căra greutatea pământului…, dar, în acelaşi timp, destul de delicaţi încât să poată oferi alinare. I-am dat putere ca să poată să meargă mai departe atunci când toţi ceilalţi renunţă, şi să poată avea grijă de familia ei în clipe grele de boală şi disperare. I-am oferit sensibilitate, ca să-şi poată iubi copiii în orice circumstanţă, chiar şi atunci când copilul ei a rănit-o foarte rău. I-am oferit forţa ca să-şi ajute bărbatul să treacă prin eşecuri, şi am făcut-o din coasta lui, ca să-i protejeze inima. I-am oferit lacrimi… şi sunt ale ei, ca să le folosească atunci când are nevoie de ele.
Este singura ei slăbiciune: sunt lacrimi pentru omenire.
Sursa: cuvantul-liber.ro
Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]
