Povestire cu tâlc: Importanța mărturisirii adevărului

0
242

adevarMărturisirea adevărului ne scapă de primejdii şi zideşte şi pe aproapele. Un mare bărbat creştin ne istoriseşte că din mica lui copilărie a fost instruit de mama sa, o creştină bună, a mărturisi adevărul.

Odată, când se făcuse mai mărişor, văzând că mulţi creştini aleargă cu dragoste pe la locurile Sfinte, a rugat pe mama lui să-i dea voie să se ducă şi el acolo. “Mama mea” – povesteşte el, nu mă lăsa, dar văzând că nu mă poate îndupleca a rămâne, a luat dintr-o ladă din casa 80 de monede de aur şi mi-a zis: “Dragul mamei copilaş, tu ştii bine că au mai rămas de la tatăl tău acesti 80 de galbeni. Dar pentru că mai ai un frate, numai jumatate din această sumă este partea ta de avere. “M-a pus de i-am făgăduit înaintea Sf. Icoane a Mântuitorului Iisus Hristos și a Maicii Domnului când mi i-a dat, că niciodată cât voi trăi să nu mint. După aceea m-a sărutat şi mi-a zis: “Pleacă, fiul meu, sănătos. Te încredintez Dumnezeului nostru Sfânt și rugăciunilor Maicii Domnului. Se poate întâmpla să nu ne mai vedem în lumea această până în ziua judecăţii, la a doua venire. Mergi înainte cu ajutorul lui Dumnezeu”.

Am pornit la drum cu bine şi am ajuns aproape de hotarele ţării; aici caravana noastră a fost întâmpinată de 6 bandiţi călare. Aceia începură îndată a ne dezbrăca de tot ce aveam asupra noastră. Unul din bandiţi s-a năpustit asupra mea şi m-a întrebat: Tu, băiete, ce ai asupra ta? Patruzeci monede de aur, i-am răspuns eu, care sunt cusute în tivul cămăşii mele.

Banditul se strâmbă la mine crezând că-l iau în râs. Tot aşa m-au întrebat şi ceilalţi bandiţi cărora le-am dat acelaşi răspuns. Pe când bandiţii îşi împărţeau prada, m-a chemat şeful lor sus pe o movilă unde şedeau. Ajungând în mijlocul lor m-a întrebat: Dar tu, copile, ce ai asupra-ţi? Am mărturisit adevărul mai înainte la câţiva tovarăşi de ai dvs, că am 40 de monede de aur la tivul cămăşii mele, i-am răspuns eu. Seful bandei a poruncit îndată să-mi descoase tivul cămăşii, unde au găsit, după cum mărturisisem eu, cele 40 de monede de aur. Cum – îmi zise uimit şeful bandiţilor – cum te-ai hotărât să mărturiseşti atât de uşor adevărul că ai aceşti bani, când ei erau aşa de bine păstraţi? Nu vreau să o amăgesc pe mama, i-am răspuns eu, căreia i-am făgăduit înaintea Domnului că nu voi minţi niciodată-n viaţa mea. Tu, micuţule băieţaş, tocmai tu ai atâta bărbăţie, atâta curaj şi atâta hotărâre sfântă a-ţi împlini datoria către mama ta? Atunci cum pot eu să mai fiu simţire către Dumnezeu la vârsta mea?!!! Dă-mi mâna ta, nevinovat copil, ca să mă jur pe ea căindu-mă. Acestea zicând, mi-a luat mâna dreaptă în dreapta lui şi a făcut un legământ sfânt înaintea lui Dumnezeu ca-n viitor îşi va îndrepta viaţa după voia lui Dumnezeu. Ceilalţi bandiţi, colegi ai lui, văzând aceasta au rămas înmărmuriţi. Ne-ai fost şef în banditism, au zis ei după ce s-au dezmeticit, către şeful lor, tot tu să ne conduci de azi înainte şi pe calea virtuţilor creştineşti, în restul vieţii noastre. Toţi bandiţii au dat îndată înapoi, după porunca căpitanului lor, tot ce au luat de la toţi cei de drum şi au jurat căinţă pe mâna mea.

”Pilde, povestioare și alte învățături ziditoare”

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi:

Ferește-te să fii ca omul fățarnic

Povestire cu tâlc: Păunul şi curcanul

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here