Au fost odată trei copaci, care creşteau unul lângă altul în pădure. Erau prieteni şi stăteau mult de vorbă între ei. Doi erau la înălţime egali, erau foarte diferiţi. Primul era iubitor de frumos. Al doilea prefera aventura. Iar al treilea copac îl iubea pe Dumnezeu.
Într-o zi au discutat despre ce doreau să devină când vor fi mari. Primul a spus: “Când voi fi mare vreau să fiu un cufăr sculptat, în care se păstrează comori.” Al doilea avea alte planuri: “Eu vreau să mă fac o corabie puternică” a zis el. “Împreună cu căpitanul vom descoperi noi teritorii.” Cel de-al treilea a spus şi el: “Eu nu vreau să fiu transformat în nimic. Vreau să rămân aici, să cresc mare, iar când oamenii se vor uita la mine se vor gândi la Dumnezeu, care m-a creat astfel.”
Anii au trecut şi într-o zi în pădure au venit trei tăietori de lemne care au tăiat cei trei copaci.
“În sfârşit!”, a strigat primul, acum mi se va realiza visul. “Minunat”, a exclamat al doilea. Voi deveni ce mi-am propus. “O, nu!”, a strigat disperat al treilea. “De-acum nu le mai pot vorbi oamenilor despre Dumnezeu”. Tăietorii au luat cei trei copaci, iar pentru 2 dintre ei viitorul suna foarte bine.
N-a trecut mult şi visele celor trei copaci, au fost complet spulberate.
Primul copac a devenit o iesle neplăcută, pentru hrana animalelor. Al doilea a ajuns o simplă barcă de pescari. Din al treilea nu a fost făcut nimic, doar scânduri în grădina unui tâmplar.
Anii au trecut. Într-o noapte de iarnă, rece, viaţa primului copac s-a schimbat radical.
În iesle s-a născut un prunc şi era evident că nu era un copil obişnuit. Îngerii cântau, păstorii şi magii au venit în vizită. Când şi-a dat seama ce se întâmplă, inima copacului a fost copleşită: “Visul meu s-a împlinit. Eu am purtat cea mai preţioasă comoară.”
Au mai trecut mulţi ani, cam 30, şi viaţa celui de-al doilea copac a fost schimbată.
El era chiar în barca care a înfruntat valurile care au fost potolite de vocea blândă a lui Isus. Copacul a spus: Nu am dus un mare explorator, ci chiar pe Creator.
Nu mult după aceea şi viaţa copacului al treilea a fost împlinită.
Nu a fost făcut un obiect frumos, ci crucea care a fost înfiptă la Golgota. “Visele mele s-au împlinit”, a spus el, voi fi crucea care-i va îndruma pe oameni spre Dumnezeu.
Prietene, poate că şi tu ai visuri înalte. Lasă-L te rog pe Creatorul Cerului şi al pământului să ţi le împlinească. Nu vei regreta.
Planurile pe care le face inima atârnă de om, dar răspunsul pe care-l dă gura vine de la Domnul. (Proverbe 16:1)
Sursa: credinta-mea.ro
Jurnal Spiritual
