Povestire despre un egumen iubitor de argint din Mănăstirea Costamonitu

0
119

costamonitu În vremurile cele vechi, în Mănăstirea Costamonitu din Muntele Athos, era un egumen preaiubitor de argint, care la ascultări punea ca supraveghetori oameni scumpi, de un nărav cu el. Şi de era să cheltuiască pe săptămână opt vedre de vin, făcea asupreală şi oprea trei; la fel şi din opt ocale de brânză, oprea trei, iar din cincizeci de pâini, oprea douăzeci. Şi aşa făcea la toate şi nu lăsa să se sature părinţii la masă, şi se făcea cârtire.

Iar Dumnezeu, văzând atâta nedreptate, a trimis pe îngerul său în cămara trapezei şi a şezut la fereastră, cu un picior înăuntru şi cu un picior afară. Şi avea un coş °u multe feluri de mâncăruri cu el, atârnat afară de fereastră. Şi când punea trapezarul pâine sau vin, câte se Puneau cu lipsă pe masă, le arunca afară.

în acea mănăstire era un monah îmbunătăţit cu numele Agaton care, văzând pe înger făcând aşa, a venit la egumen şi i-a zis toate, dar egumenul 1-a ocărât ca pe un înşelat. Tot în acea vreme tâlharii au robit trei fraţi din mănăstire şi egumenul nu voia să-i răscumpere. Atunci îngerul a răpit punga cu galbeni, care era încuiată în casa cu bani şi a aruncat-o afară. Mai pe urmă, vrând egumenul să răscumpere pe fraţii aceia, a deschis casa şi n-a găsit punga cu galbeni şi s-a tulburat. Şi chemând pe fraţi i-a cercetat. Dar Agaton i-a zis:

–     Eu am văzut pe cel ce se arăta la fereastră, că atunci când un sărac a cerut milostenie şi nu i-ai dat, a luat punga şi a aruncat-o afară. Şi-i zise egumenul:

–     De ce nu l-ai întrebat pentru ce a făcut aceasta?

–     L-am întrebat, a răspuns Agaton, şi mi-a zis: „Să mai fie egumenul iubitor de argint şi eu toate le voi arunca afară. Şi vom vedea cine va câştiga”. Dar eu i-am zis: „Egumenul nu este iubitor de argint”. Atunci el mi-a spus: „La cei simpli ca tine nu este, dar la cei vicleni este. Căci cei vicleni fură şi mănâncă în ascuns, păcătuind. Când cei din slujbe mulţumesc pe fraţi şi pe străini, eu înmulţesc înzecit hrana şi băutura şi toate celelalte. Iar când îi nedreptăţesc şi nu-i mulţumesc, eu atunci răpesc şi arunc afară, precum vezi. Ieri a venit un sărac ca să-1 miluiască egumenul, dar el 1-a ocărât şi 1-a izgonit, nedându-i nimic. Şi eu atunci am luat punga, precum m-ai văzut, şi am aruncat-o afară. Iar el, mâncând singur adeseori, strică chinovia. De aceea eu sunt îmbelşugătorul şi risipitorul chinoviei”. Acestea auzindu-le toţi, trapezarul a zis:

–    Să mă credeţi, părinţilor, că un burduf de brânză, care mai înainte îmi ajungea trei şi patru săptămâni, acum nu-mi ajunge nici pentru o săptămână.

Asemenea spuneau şi ceilalţi din celelalte slujbe. Egumenul, auzind acestea, şi-a venit în simţire şi-i zise lui Agaton:

–     Acela şade tot acolo?

–     Tot acolo. Şi orice dă trapezarul, el le ia şi le aruncă afară pe fereastră, a zis Agaton.

–     Spune-i să nu le mai arunce afară, că de acum fac cum îmi va porunci, a zis egumenul.

Atunci Agaton a mers către înger şi i-a spus cuvintele egumenului. îngerul a zis: „Egumenul, de va lăsa iubirea de argint şi zgârcenia, de va împăca pe fraţi şi va mulţumi pe străini şi săraci, chinovia niciodată nu va sărăci. Numai să nu vicleniţi şi Dumnezeu va avea grijă de voi în toate”.

Auzind acestea egumenul, s-a îndreptat şi nu mai tăia de la fraţi şi de la cei străini ceea ce le era cu dreptul, iar cei vicleni au încetat de a mai fura. însă cei din slujbe, din obiceiul cel rău, au început să facă iarăşi asuprire, fără să ştie egumenul. într-o zi, Agaton s-a dus să dea ajutor la trapeză. Şi, venind un frate să mănânce, trapezarul i-a pus înainte puţine bucate, cu defăimare. Şi şezând fratele să mănânce, îngerul îndată şi-a întins amândouă mâinile şi a luat cele din trapeză şi le-a aruncat afară. Apoi a venit şi alt frate să-şi ia porţia de hrană şi băutură şi a fost mulţumit cu cât i-a dat. Şi îndată îngerul a întins mâna sa şi din coşul care era atârnat afară de fereastră a luat din toate câte i-au fost puse fratelui şi le-a pus numaidecât în trapeză. Văzând Agaton că atunci când trapezarul dă cu îndestulare, pune şi îngerul înzecit în trapeză, iar când nu mulţumea pe fraţi, lua multe şi le arunca afară, a venit şi a spus egumenului.

Atunci egumenul a poruncit cu certare grea, ca orice vor cere fraţii să le dea. Şi aşa se înmulţeau lucrurile mănăstirii. Iar fraţii fiind mulţumiţi nu mai furau. Vedeţi ce rea este zgârcenia? Şi ce bine este darea cu mulţumire? De aceea să fugiţi cu luare aminte de ea, ca să nu vă lipsiţi şi de bunătăţile acestea şi de cele veşnice.

Această vedenie a Cuviosului Agaton a fost la anii 1044-1055 în zilele egumenului şi preotului Ilarion şi a împăratului Alexie I Comnenul.

Fapte minunate de la părinţi atoniţi, Arhimandrit Ioanichie Bălan

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here