A fost un stareţ care avea un ucenic; şi, murind stareţul, a rămas ucenicul singur. Iar ucenicul, fiind iubitor de tăierea voii, a cioplit un lemn gros, căruia i-a pus dulamă şi culion, şi l-a pus în mijlocul chiliei. Şi la tot ce făcea cerea binecuvântare de la lemn, ca de la un stareţ. Într-una din zile, voind să se ducă în oraş, ca să-şi vândă rucodelia, a pus metanie lemnului din chilie, cerându-i binecuvântare ca să se ducă să-şi vândă rucodelia. Atunci lemnul i-a zis:
– Nu te duce, că sunt nişte hoţi pe cale şi-ţi vor lua rucodelia.
Dar nu lemnul i-a vorbit, ci îngerul lui Dumnezeu, care l-a văzut că este atât de iubitor de tăierea voii în toate.
Fapte minunate de la părinţi atoniţi, Arhimandrit Ioanichie Bălan
[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]
