Viaţa de obşte

0
78

ilie-cleopa-cu-oile-schitul-cozanceaIată că, atât de la Sfântul Vasile, cât şi din această prefaţă a acestui episcope s-a arătat, pe scurt, în ce constă adevărata viaţă de obşte.

Aici m-am gândit să mai adaug ceva. Îmi aduc aminte de bătrânul meu stareţ Ioanichie Moroi, Dumnezeu să-l ierte. El a slujit Sfânta Liturghie, zilnic, timp de mai mulţi ani şi îşi întărea viaţa trupească şi duhovnicească cuîmpărtăşirea Sfintelor şi Prea Curatelor Taine ale lui Hristos şi venea la masă, dându-ne adesea cuvinte pentru viaţa de obşte de la Sfântul Teodor Studitul şi Sfântul Vasile cel Mare. Numai sâmbăta şi Duminica mânca cu noi la masă. În zilele când ne citea, după ce termina, ne spunea: Când se va strica viata de obşte de prin mănăstiri, prea puţini se vor mântui şi vor ajunge mănăstirile pustii. Că unde nu este rânduială canonică în mănăstire, acolo nu este nici mântuire.

Cine ştie dacă noi, păcătoşii, nu vom ajunge să vedem aceste lucruri împlinite prin mănăstirile noastre!

Acum, după ce am arătat în ce constă viaţa de obşte în sfintele mănăstiri, arătăm care din Sfinţii Părinţi au trăit în viaţa de obşte şi au întemeiat mari lavre care au fost conduse de stareţi cu viaţă sfântă şi făcători de minuni. Să ştiţi că dumnezeieştii Părinţi, având pilda Mântuitorului şi a Sfinţilor Apostoli care au întemeiat primele obşti creştine, unde erau o pungă, o masă şi o biserică, în acest chip au organizat mănăstirile cu viaţă de obşte. Astfel, avem pe Sfântul Hariton Mărturisitorul, pe Sfântul Teodosie cel Mare, începătorul vieţii de obşte în Palestina, pe sfinţii Eftimie cel Mare, Pahomie cel Mare, Sava cel Sfinţit, Gherasim de la Iordan, Pasarion, Dorotei, Marcu, Isaia Pustnicul, Varsanufie şi Ioan, Sfântul Ioan Scărarul, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Teodor Studitul şi Mărturisitorul, Atanasie din Athos, sfinţii Antonie şi Teodosie ai Pecerskăi, sfinţii Nicodim de la Tismana şi Daniil Sihastrul, Cuviosul Paisie de la Neamţ si mulţi alţi părinţi ai mănăstirilor cu viaţă de obşte din Sfântul Munte Athos, din Rusia, din Grecia, din Bulgaria şi Serbia, ca şi din Apus – sfinţii Ioan Casian Benedict de Nursia şi altă mulţime nenumărată de sfinţi, care au trăit în mănăstirile cu viaţă de obşte, unde mii şi zeci de mii s-au ostenit şi s-au mântuit cu darul lui Dumnezeu, atât monahi, cât şi monahii.

De aceea, viaţa de obşte este calea cea mai călcată şi mai bătătorită pe care foarte mulţi au călătorit şi cu ajutorul lui Dumnezeu s-au mântuit.

Dar să zicem ceva şi despre cei din viaţa idioritmică, adică din viaţa de sine. Despre aceştia trebuie să ştim că au mai multă osteneală şi grijă, fiindcă toţi sfinţii cu un glas mărturisesc că rădăcina tuturor faptelor bune este tăierea voii; la fel şi a tuturor răutăţilor, izvor şi pricină este voia liberă a fiecăruia. Adică a nu se stăpâni de altul, ci tot ce i se va părea lui să facă. Această voie liberă o au cei ce trăiesc de capul lor, separat. Pentru că de nimeni nu se sfiesc, de nimeni nu au grijă; nădăjduiesc în banii sau averea lor, multă ori puţină cât o au; ce li se va părea, aceea fac; când vor şi cât vor mănâncă şi beau; de nu se trezesc la rugăciune, nu are cine să-i mustre; de nu-şi vor săvârşi canonul, nimeni nu-i va certa; de le va veni ispită, nu are cine să-i sfătuiască; de li se va întâmpla scârbă, nu este cine să-i mângâie; de vor cădea, nu este cine să le dea mâna, după Dumnezeu, ca să-i ridice, că nu au pe cineva căruia să-i fie milă de sufletele lor, nici să poarte grijă de mântuirea lor.

Şi aşa toate răutăţile se adună la cei ce trăiesc de capul lor. Pentru aceasta am zis că viaţa cea mai bună şi mai sigură de mântuire pentru călugări este viaţa de obşte.

Iar de doreşte cineva să petreacă calea cea de a treia: adică să ducă viaţă pustnicească, unuia ca aceluia trebuie, cu adevărat, să-i prisosească osteneala şi nevoinţa. Trebuie să vieţuiască la un loc liniştit, singur ostenindu-se. Dar îndrăznesc a zice că în vremea de acum este cu anevoie a duce cineva viaţa aceasta.

A fost demult, cu adevărat, vreme potrivită pentru săvârşirea acestui fel de nevomţă pe care au dus-o sfinţii Antonie, Onufrie, Pavel Tebeul, Paisie, Sisoe, Marcu din Abisinia şi mulţi alţii pe care numai Dumnezeu îi ştie. Unii ca aceştia, , săptămâni întregi nu gustau hrană; alţii, în toată viata lor nu au băut vin, iar untdelemn şi peşte nici cu ochii nu au văzut. Se hrăneau cu buruieni şi rădăcini, şi nu numai faţă de femeie, dar nici de bărbat nu vedeau. Rugăciunea lor era necurmată, goliciunea lor numai cu o vechitură şi-o acopereau; cu frigul, cu arşiţa şi cu setae pe sine se chinuiau şi multe alte nevoinţe prea mari în toată viaţa lor făceau, fiind plini de dragoste pentru Dumnezeu. Alţii în peşteri şi în crăpăturile pământului petreceau, cărora, după mărturia Apostolului Pavel, lumea nu le era vrednică (Evrei 11, 38). Acestor sfinţi astăzi nimeni nu le mai poate urma.

Viaţa de obşte este calea cea mai lesnicioasă pentru toţi, şi pentru cei mai slabi şi pentru cei mai râvnitori.

Dacă voiţi să vă mântuiţi mai sigur şi mai uşor, nevoiţi-vă pentru Hristos în smerenie, în iubire şi rugăciune şi citiţi mai ales aceste cărţi: Vechile rânduieli ale vieţii călugăreşti, Vieţile sfinţilor Pahomie cel Mare, Orsisie şi Teodor cel Sfinţit; Aşezămintele călugăreşti ale Sfântului Vasile, Sfântul Teodor Studitul; Cartea marilor Stareţi Varsanufie şi Ioan, Avva Dorotei; Scara Sfântului Ioan Scărarul şi alte cărţi care învaţă cu de-amănuntul rânduială vieţii de obşte. Citind aceste cărţi, vă veţi lămuri şi vă veti hotărî să urmaţi, după putere, sfinţita petrecere a vieţii de obşte şi cu darul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, prin mijlocirea şi rugăciunile Preasfintei şi Preacuratei Maicii Sale şi ale tuturor sfinţilor, vă veţi mântui. AMIN!

Urcuş spre înviere, Arhimandrit Cleopa Ilie

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here