Problemele legăturii dintre teologia de şcoală şi liturghia de astăzi

0
91

liturghiaÎn anul 1970, în timpul primei conferinţe internaţionale a teologilor ortodocşi, care s-a ţinut la şcoala de teologie ortodoxă greacă ,,Holy Cross” de la Brokline (Boston), într-o expunere intitulată ,,Teologia şi Liturghie”. Constatarea sa este că atât teologia cât şi Liturghia a Bisericii Ortodoxe se află în criză şi că această criză se datorează mai ales înstrăinării sau divorţului care s-a produs, în perioada post-patristică, între teologie şi liturghie. Relaţia autentică şi sănătoasă care există la Părinţii Bisericii între teologia creştină si Liturghie, ca experienţă a Bisericii a fost distrusă mai întâi de către teologia scolastică accidentală şi prin influenţa acesteia asupra teologiei ortodoxe, această relaţie a fost compromisă şi în Biserica Ortodoxă având consecinţe serioase pentru viaţa Bisericii în ansamblul ei. Potrivit analizei făcute de Părintele Schmemann, aceasta criză a raportului dintre teologia şi Liturghia de astăzi ,,Oricare ar fi cheia sau orientarea sa, spune Părintele Schmemann teologia Ortodoxă pare profund înstrăinată de Biserică, de viaţa sa şi de nevoile sale. În ceea ce priveşte criza Liturghiei, Părintele Schmemann o defineşte prin cuvinte: nominalism, minimalism şi lipsă de impact asupra vieţii concrete a creştinilor. Prin nominalism liturgic vrea să spună că formele sau riturile care, la origine, erau expresia unei experienţe spirituale existenţiale a Bisericii, rămân adesea forme lipsite de conţinut din cauza lipsei unei astfel de experienţe în viaţa liturgică şi practică a Bisericilor şi a creştinilor astăzi.

Minimalismul este selectarea şi reducerea arbitrară care se operează în viaţa liturgică şi sacramentală a Bisericii după criterii care nu au nimic de-a face cu rânduiala rugăciunii, a bisericii.

Liturghia, spune el ,,a rămas căminul sfânta sfinţilor a vieţii bisericii; ea este încă principala – dacă nu exclusiva – ocupaţie a bisericii. Părintele Schmemann analizând problema raportului dintre teologie şi liturghie în viaţa bisericii astăzi, am dori să aprofundăm şi mai mult afirmaţia sa potrivit căreia fiecare teolog trebuie să fie, înainte de toate, nu doar un simplu student al credinţei bisericii, ci un martor al credinţei ca experienţă a Bisericii. Trebuie să precizăm că fără această dimensiune a mărturiei, teologia de şcoală rămâne lipsită de ,,continuitate apostolică” şi de ,,fidelitate patristică”.

Această dimensiune a teologiei ca mărturie experienţei Bisericii face din ea o teologie ,,deofiinţă” cu teologia Sfinţilor Apostoli şi a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii.

”Ştiinţa Mântuirii” (Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române) 

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here