Remedii străvechi, din mânăstirile medievale (I)

0
393

Nalba-mare

Remedii străvechi, nalba mare (Althaea officinalis).

Numele ei vine de la altum, pentru că se înalţă mult în aer, dar i se mai spune şi eviscus, pentru că rădăcina ei, zdrobită, are în ea ceva cleios. Există, însă, şi nalba simplă, de câmp (Malva silvestris), ale cărei flori, mărunţite şi fierte în vin, vindecă scrofulele (inflamaţia ganglionilor), calmează durerile anale şi ameliorează contuziile. Aceleaşi flori, fierte în vin cu miere, cicatrizează rănile.

* Rădăcina de nalbă, fiartă în prealabil, apoi zdrobită şi amestecată cu untură de porc şi terebentină, este eficientă împotriva tumorilor şi a altor afecţiuni uterine.

În plus, amestecul relaxează nervii şi vindecă abcesele cele mai grave. Pentru a obţine acest efect, trebuie încălzit puţin şi masat pe zonele bolnave.

* Fiartă în vin şi consumată ca băutură, nalba stopează dizenteria, provoacă expulzarea placentei, ameliorează hemoptizia, elimină calculii şi vindecă diversele maladii ale vezicii;

* Sămânţa de nalbă, măcinată, amestecată cu oţet şi ulei şi folosită sub formă de cataplasmă, face să dispară petele vinete de pe piele, iar fiartă, mărunţită, amestecată cu miere şi aplicată pe rănile profunde, activează cicatrizarea. Sub această formă, are, de asemenea, proprietăţi calmante şi emoliente;

* O cataplasmă cu flori de nalbă fierte în ulei este un remediu excelent împotriva muşcăturilor veninoase şi a arsurilor;

Remedii străvechi, mărarul (Anethum graveolens).

mararul

Medicii apreciază ca fiind medie puterea energizantă şi cicatrizantă a mărarului. Administrată sub formă de decoct, această plantă sporeşte lactaţia femeilor care alăptează. Trei ceşti de decoct călduţ vindecă afecţiunile stomacale care se manifestă prin eructaţii (râgâieli), semn că orificiul cardia al stomacului e deschis şi că prin el se evacuează gazele acumulate în intestine. Acelaşi decoct combate greaţa şi provoacă eliminarea urinei.

* Folosit sub formă de cataplasmă, mărarul “uşurează” uterul, iar băut mărunţit şi amestecat cu apă călduţă, calmează durerile abdominale şi intestinale, întăreşte puterea digestivă a stomacului şi împiedică scurgerea prin intestin a substanţelor nutritive din alimente;

O cură prelungită cu această băutură dăunează, însă, vederii, şi paralizează capacitatea de procreare, din cauza slăbirii (uscării) căilor seminale.

* Seminţele de mărar, măcinate şi încinse, vindecă inflamaţia omuşorului, aplicându-le cu degetul pe zona bolnavă;

* Cenuşa de rădăcină de mărar are proprietăţi şi mai puternice: “roade” excrescenţele produse pe răni şi ameliorează bolile pecinginoase. Şi este bună mai ales împotriva ulceraţiilor penisului, care cedează, în majoritatea cazurilor, în urma spălărilor repetate;

* Fumul seminţelor arse are un miros care, inspirat un timp, opreşte sughiţul, iar rădăcina mărunţită şi aplicată pe zona afectată calmează ochii inflamaţi;

* Cenuşa de seminţe de mărar combate hemoroizii şi vindecă micile tumori de origine infecţioasă de pe mucoasa anală;

* Un decoct din mărar şi ulei este foarte eficient împotriva maladiilor produse de frig şi calmează, frecvent, durerile de cap. În plus, destinde nervii şi stopează frisoanele.

Remedii străvechi, vindeceaua (Betonica officinalis).

vindeceaua

Numele grecesc al acestei plante este cestron. Preparată sub formă de băutură, vindeceaua e diuretică şi combate formarea calculilor renali. Amestecată cu vin şi miere este bună împotriva hidropiziei. O cataplasmă cu frunze de vindecea este foarte eficientă în cazul contuziilor oculare, iar sucul plantei, combinat cu ulei de trandafir şi instilat în ureche, calmează durerile.

* Măcinată şi fiartă cu miere, vindeceaua ameliorează starea bolnavilor de pleurezie, linişteşte tusea şi vindecă astmul şi majoritatea bolilor de stomac. În caz de febră, trebuie băută cu apă caldă, iar în lipsa febrei, cu vin. Amestecată cu vin şi miere, aceeaşi pudră (planta măcinată) destinde abdomenul.

* O cataplasmă cu frunze mărunţite şi puţină sare cicatrizează rănile proaspete, iar planta singură, mărunţită, este un remediu eficient împotriva fracturilor craniene;

* Frunzele de vindecea fierte se folosesc, cu succes, sub formă de cataplasmă, în diverse afecţiuni ale ochilor. Mâncate sau consumate ca băutură, opresc lăcrimarea;

* Vindeceaua are, de asemenea, capacitatea de a preveni orbirea, dar pentru a obţine acest efect fericit, trebuie amestecată, în părţi egale, cu virnanţ;

Plantele se storc şi se bea sucul diluat cu apă călduţă.

Acest remediu străvechi ajută la dispersarea sângelui care inflamează ochii şi le redă acestora mobilitatea.

* Luată cu apă călduţă, vindeceaua vindecă abcesele dureroase ale plămânilor şi calmează durerile de stomac, iar sub formă de decoct, este foarte bună pentru ficat şi fiere;

* 120 g de vindecea şi 27 de boabe de piper, mărunţite şi amestecate cu 150 ml de vin vechi, degajă rinichii şi alină durerile. 30 g de plantă zdrobită plus 2 ceşti de apă caldă calmează durerile de stomac cele mai violente;

* Combinată cu miere, vindeceaua potoleşte tusea şi relaxează abdomenul. În plus, este un remediu eficient împotriva febrei cotidiene: în acest caz, se amestecă circa 60 g de vindecea şi 30 g de patlagină mărunţite cu apă călduţă. Din acest amestec rezultă o băutură, care pentru a fi şi mai eficientă, trebuie administrată bolnavului înainte de un nou frison;

* O infuzie din 30 g de vindecea şi 4,5 cl de apă fierbinte combate hidropizia. Rădăcina de vindecea măcinată mărunt şi combinată cu hidromel (apă plus miere) are efectul spânzului, devenind un vomitiv foarte activ. Pliniu recomanda prepararea unei băuturi din 13 g de rădăcină măcinată, amestecată cu vin de struguri uscaţi la soare, sau cu vin şi miere, care, provocând voma, curăţă stomacul de flegma care-l supraîncarcă;

* Frunzele de vindecea măcinate şi băute cu hidromel ajută pacienţii care au suferit fracturi şi combate slăbirea uterului. Seminţele sau frunzele combinate cu vin sunt şi ele un antidot în acest sens.

* 30 g de vindecea amestecate cu vin călduţ vindecă gălbinarea, iar amestecate cu hidromel regularizează ciclul menstrual;

* Pliniu considera vindeceaua un talisman împotriva şerpilor: când se văd înconjuraţi din toate părţile de vindecea proaspătă, şerpii nu îndrăznesc să treacă de această barieră şi mor în cercul trasat în jurul lor, muşcându-se şi lovindu-se cu cozile.

Şi tot Pliniu spunea că cei ce poartă cu sine această plantă nu trebuie să se teamă de nici o otravă.

* Şi o ultimă virtute: înghiţită cu vin, vindeceaua reînsufleţeşte şi reîmbujorează tenul.

Sursa Formula As

V-ar putea interesa şi aceste articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here