Rețeta succesului: Să încetăm să mai visăm și ne ancorăm mai mult în realitate

0
116

succesO echipă de cercetători americani au demonstrat științific că pentru a obține success și a fi mai mulțumiți trebuie să ne ancorăm mai mult în realitate și să încetăm să visăm. Astfel, au demontat mitul care postulează gândirea pozitivă. La jumătatea lunii octombrie, în Statele Unite, a apărut o carte care vine să contracareze una dintre cele mai false idei despre gândirea pozitivă. Cartea, relevă faptul că schimbările din viața noastră, atât de natură personală cât și socială, nu se pot realiza fără efort, scrie The Guardian în ediția electronica, menționează Agerpres.

Doi psihologi de la Universitatea din New York, Gabriele Oettingen și Heather Kappes, au publicat în 2011 rezultatele unui studiu în care participanții au fost lipsiți de apă. Unii dintre acești voluntari însetați au fost supuși apoi unui exercițiu de vizualizare ghidat, în care li s-a cerut să-și imagineze un pahar cu apă rece, lucrul pe care îl doreau probabil foarte mult în acel moment. Ulterior, măsurând tensiunea arterială a fiecăruia, Oettingen a descoperit că exercițiul a secat nivelurile de energie ale oamenilor și i-a făcut să se relaxeze.

Rezultatul este uimitor: un pahar imaginar de apă îi poate face pe oameni mai puțin motivați să se ridice și să meargă la frigider sau la robinet pentru a-și potoli setea reală. Această concluzie este exact reversul unuia din principiile centrale ale psihologiei populare, și anume ideea că imaginând viitorul dorit face mai probabil ca acesta să se întâmple.

Oettingen a arătat în cercetările ei că a transforma dorințele în fantezie face ca acestea să fie mai greu de realizat în realitate. Imaginați-vă că aveți o săptămână productivă, și veți realiza mai puțin. Imaginați-vă că primiți un cadou neașteptat de bani, și veți fi mai puțin motivați să vă angajați în tipurile de activități care aduc bani.

”Opusul mental” dublează rezultatele activităților

Din fericire, nu toate tipurile de gândire cu privire la viitor sunt atât de auto-sabotoare. În noua sa carte, intitulată Rethinking Positive Thinking (regândind gândirea pozitivă), publicată în Statele Unite la jumătatea lunii octombrie, Oettingen pledează în favoarea “opusului mental”, o tehnică ce presupune combinarea metodică de gânduri pozitive și negative cu privire la propriul viitor, într-un mod care pare să funcționeze surprinzător de bine, atunci când se încearcă înlocuirea obiceiurilor sau mentalităților greșite cu unele bune.

Pe parcursul ultimului deceniu, în studii efectuate de Oettingen și alți cercetători, s-a dovedit că opusul mental dublează rezultatele activităților în care se angajează oamenii: crește consumul de legume și fructe cu 30% sau ajută persoanele care suferă de dureri cronice să devină mai active fizic. Aplicată de elevi cu venituri mici din Germania și SUA, această metodă a condus la creșterea frecventării cursurilor și la performanțe mai bune.

Opusul mental combate una dintre cele mai false idei despre gândirea pozitivă, și anume că schimbările din viața noastră, de ordin personal sau social, se pot face fără efort. De fapt, după cum sugerează cercetarea lui Oettingen, convingându-ne că viața va fi ușoară face ca aceasta să fie semnificativ mai grea. Cel mai bun mod de ne a potoli setea de schimbare este, se pare, de a ne reaminti că paharul este încă pe jumătate gol.

Denumirea tehnicii este ‘opus mental cu intenții de punere în aplicare’. În cartea sa, Oettingen îl renumește ‘Woop’ de la ‘wish, outcome, obstacle, plan’ (dorință, rezultat, obstacol, plan). Acronimul stabilește cele patru etape ale procesului. În primul rând, acordăm un minut sau două gândindu-ne în detaliu la ce dorim să realizăm; în al doilea rând, ne imaginăm în mod clar cel mai bun lucru pe care îl asociem cu rezultatul realizat (acest “cel mai bun lucru” ar putea fi o emoție, o promovare, o laudă, orice, de fapt). În al treilea rând, ne gândim care ar fi obstacolul intern pe care este cel mai probabil să-l întâlnim pe parcurs (acest obstacol nu este ceva concret, ci o slăbiciune din interiorul nostru care ne împiedică să atingem un obiectiv — un salariu mai bun sau o relație mai bună cu cineva). În cele din urmă, formulăm un plan de tipul “dacă (…) — atunci (…)” pentru ceea ce vom face atunci când apare acest obstacol (dacă mă simt îngrozit când stau în fața publicului, atunci îmi voi aminti cât de sârguincios am repetat; dacă mă surprind verificând Twitter-ul, mă voi ridica de la birou imediat).

Nu e nimic greșit în a visa un pic, pozitiv, cu ochii deschiși, dacă acest lucru ne face să ne simțim bine, atât timp cât nu ne așteptăm la nimic mai mult decât senzația de bine.

Opusul mental păstrează partea cea mai utilă a fanteziilor pozitive: clarifică ceea ce dorim și ne reamintește cât de bine ne putem simți dacă realizăm acel lucru: o creștere de salariu, să spunem, un nou loc de muncă, o talie mai mică sau o relație fericită. Apoi are puterea de a ști ceea ce nu am realizat și pentru care trebuie să muncim destul de mult (să fim în formă, să ne îmbunătățim căsnicia, să câștigăm mai mulți bani — totul necesită muncă). În final, tehnica woop ne determină să planificăm din timp ce vom face odată ce, în mod inevitabil, personalitatea noastră imperfectă ne va sta în cale.

Prelucrat de Paula D.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here