România are o mulţime de tineri remarcabili. Auzim însă prea puţine despre ei, iar pe mulţi nici nu îi cunoaştem. Este şi cazul Anei Elisabeta Popescu-Deutsch, o româncă de 20 de ani care studiază vioara la Royal Academy of Music şi face parte din Orchestră de Tineret a Uniunii Europene.
Ziare.com a stat de vorbă cu tânăra despre ce s-a schimbat de la primul sau concert, ce oportunităţi i s-au oferit, odată cu plecarea din ţară, admiterea de la prestigioasa şcoală de muzică, dar şi ce rol a avut în evoluţia sa experienţa internaţională de studiu.
Una din etapele importante în evoluţia sa, povesteşte tânără, a fost turneul în Hamburg şi împrejurimile sale, unde susţinut 8 recitaluri în 9 zile. “Aceasta a fost, de altfel, una dintre primele sale participări la concerte în afara graniţelor României. Muzicienii alături de care am fost, fiind mai mari şi mai experimentaţi, m-au învăţat cum să-mi diversific interpretarea şi m-au ambiţionat să lucrez mai mult pentru a le atinge nivelul”, mărturiseşte Ana Popescu-Deutsch.
Altă etapă importantă a fost colaborarea cu orchestra europeană de tineret (EUYO), unde a întâlnit muzicieni de renume internaţional care i-au făcut cunoscute noi metode de vioară. “Ultima şi una dintre cele mai importante realizări a fost intrarea la Royal Academy of Music din Londra, unde am întâlnit un profesor extraordinar lângă care sunt şi astăzi”, adăugă tânără.
Experienţa de la Royal Academy of Music
Participarea la orchestra europeană de tineret i-a influenţat cel mai mult alegerea conservatorului: “Am cunoscut acolo tineri de pe tot continentul şi am aflat astfel informaţii despre instituţiile la care studiau. Din tot ce am auzit, Royal Academy of Music mi-a captat atenţia cel mai mult. M-a fascinat ce am auzit despre modul de predare, atmosfera şi materiile academice.
Admiterea a constat dintr-o probă la vioară, un interviu, probă la pian, la teorie muzicală, şi încă două materii din domeniul muzical (armonie, intrebari-eseu). M-am prezentat bine, ţinând cont de câte emoţii aveam. Când am aflat că fusesem propusă pentru audiţia de bursa m-am emoţionat şi mai tare, pierzând partiturile acompaniatorului, pe mine prin Academie… Nu ştiam pe atunci că totul avea să fie bine”, rememorează tânără.
Cum e să faci parte din Orchestră de Tineret a UE? “E o senzaţie minunată ştiindu-te un fel de mic ambasador al României!”, subliniază Popescu-Deutsch. “De asemenea, este fireşte şi o realizare pe plan profesional. Şi aici prieteniile legate îţi oferă satisfacţii mari. Nu se ştie niciodată dacă vrei să te duci în Finlanda de exemplu şi ştii că ai un amic bun care îţi va arăta împrejurimile şi poate daţi şi un concert împreună. Să nu uităm de profesorii şi soliştii alături de care am cântat care au fost, puţin spus, extraordinari. (…)
Totodată, ritmul şi intensitatea la care am lucrat a fost o avanpremieră a ceea ce înseamnă viaţa unui muzician consacrat”, completează tânără.
Cea mai mare realizare de până în prezent, mărturiseşte ea, a fost turneul în America din primăvara anului 2012, alături de EUYO. “Nu vă puteţi imagina încântarea membrilor când am aflat că vom interpreta în săli precum Carnegie Hall şi J.F Kennedy Center for the performing arts alături de solişti că Pinchas Zukerman, Yefim Bronfman şi Itzhak Perlman. În total am dat 6 concerte în oraşele New York, Washington, Boston, Bloomington, Chapel Hill şi Evanston”, precizează Ana Popescu-Deutsch.
Relaţia cu România şi întoarcerea acasă
“Nu sunt mulţi, sunt foarte mulţi”, menţionează tânără. “În Academie, romanii reprezintă a treia minoritate după chinezi şi americani şi fireşte că ne-am adunat şi împrietenit. Mai facem, cum le spunem noi, ‘romaniuni’ de sărbătorile româneşti şi mai şi susţinem concerte sau cântăm colinde”, povesteşte Ana.
Din ţară, îi lipsesc părinţii, prietenii şi muntele. “Ar vrea englezii să aibă munţii ca ai noştri. Îmi este dor de temperamentul oamenilor, de climă, de natura României. Mă întorc în vacanţe sau ca să susţin recitaluri, însă mi-ar plăcea să vin mai des. Cât despre tradiţii, multe sărbători cum ar fi Floriile, Paştele şi 1 decembrie le petrec cu alţi compatrioţi mâncând, printre altele, şi mămăligă”, adăugă tânără.
Ar vrea să înfiinţeze un cvartet şi un trio alături de care să cutreiere lumea şi să aibă concerte regulate în România. “Îmi doresc de asemenea să dau recitaluri în care să-mi pot interpreta şi diversele mele compoziţii şi transcripţii. Toate acestea aş vrea să le fac având reşedinţa în România. E o experienţă extraordinară să înveţi în străinătate, însă îmi e dor de ţară”, mărturiseşte românca.
Pe tinerii din România care se gândesc să îşi continue studiile în străinătate îi încurajează “cât se poate”. “Este fantastic să poţi să te întâlneşti cu oameni din toate colţurile lumii, să le observi comportamentul şi să colaborezi cu ei. Şi multe dintre universităţile cele mai sus cotate se afla în strainate. Cel ce pleacă să înveţe dincolo de graniţe va căpăta o independentă ce greu se dobândeşte altfel, o încredere în forţele proprii şi informaţii la care altfel nu ar avea acces. Baftă tineri!”, încheie Ana Popescu-Deutsch.
Sursa: ziare.com
Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]
