O nouă ediţie a Rotondei 13, dedicată lui Nicolae Balotă, va avea loc, vineri, la sediul Institutului Cultural Român (ICR), informează un comunicat transmis de Muzeul Naţional al Literaturii Române (MNLR).
Intitulat “Nicolae Balotă – 90 (1925 – 2014)”, evenimentul este desfăşurat în parteneriat cu ICR şi îi are ca invitaţi pe: acad. Eugen Simion, scriitorul şi filosoful Marta Petreu, criticul şi istoricul literar Ion Vartic, poetul Ioan Buduca şi Bogdan Creţu, lector doctor la Catedra de Literatură română din cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.
Scurtă biografie
Eseist, critic, istoric şi teoretician literar, Nicolae Balotă (n.26 ianuarie 1925, Cluj – d.20 august 2014, Nisa) a fost licenţiat al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cluj (1947).
Obţine un doctorat în literatură universală şi comparată la Universitatea clujeană, sub conducerea lui Liviu Rusu. El devine asistent universitar la Facultatea de Litere şi Filosofie din Cluj (1946-1949). Apoi devine cercetător la Filiala din Cluj a Academiei Române (1950-1954).
A fost redactor la revista “Familia” din Oradea, apoi cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Literară “G. Călinescu” din Bucureşti.
În 1979, devine profesor invitat al Universităţii “Ludwig-Maximilian” din Munchen.
Stabilit în Franţa, în 1981, predă literatură comparată la Universitatea “Francois Rabelais” din Tours şi la Universitatea din Le Mans (Franţa); concomitent, lucrează şi la Radio “Europa Liberă”.
Solicită şi obţine, în 1987, azil politic în Franţa, iar în 1990, devine cetăţean francez. Revine periodic în România, susţinând cursuri de literatură comparată în calitate de profesor invitat la universităţile din Cluj şi Bucureşti. În 2003, Universitatea ‘Babeş-Bolyai’ din Cluj i-a conferit titlul de Doctor honoris causa.
A debutat jurnalistic în ziarul “România nouă” de la Sibiu (director Zaharia Boilă), în septembrie 1944, şi cu critică literară în “Revista Cercului Literar” de la Sibiu, nr. 1, din ianuarie 1945. După o perioadă forţată de tăcere, reîncepe să publice, din 1965, în reviste.
Începând din 1969, îi apar numeroase volume, majoritatea elaborate sau proiectate înainte de detenţia sa.
MNLR mai notează că, în 1994, îi apare volumul “Parisul e o carte” (Editura Fundaţiei Culturale Române). In 1998, apare “Caietul albastru”, “un monumental eseu memorialistic şi un jurnal intim, în fapt o amplă biografie spirituală a unuia din cei mai mari cărturari români ai secolului ce s-a încheiat”.
Nicolae Balotă a fost laureat al Premiului “B.P. Haşdeu” al Academiei Române (1971), Premiului Uniunii Scriitorilor din România (1974) şi al Premiului Naţional pentru literatură (1999).
Ana Grama
