“Rugăciunea are trebuinţă de trezvie, precum lampa de lumina făcliei”

0
92

parintele-cleopa-9Trezvia atenţiei noastre, oricât de ageră ar fi, dacă nu este unită cu chemarea numelui Domnului în ajutor, la nimic nu ne foloseşte. Aceste două lucrări duhovniceşti, a trezviei şi a rugăciunii trebuie să fie strâns unite precum este unit trupul cu sufletul nostru, deoarece, după mărturia aceluiaşi Sfanţ Părinte Isihie, “trezvia şi rugăciunea lui Iisus se susţin una pe alta. Căci atenţia desăvârşită vine din rugăciunea neîncetată; iar rugăciunea vine din trezvie şi atenţie desăvârşită” {Filocalia, voi. 4, I-a sută, C. 93, p. 64). Acelaşi Sfânt Părinte zice că “rugăciunea are trebuinţă de trezvie, precum lampa de lumina făcliei” {Ibidem, a 2-a sută, C.l, p. 66), şi “precum zăpada nu va naşte flacăra; apa, foc, sau spinul, smochin, tot astfel nu se va elibera inima cuiva de gânduri, de cuvinte şi de fapte drăceşti, dacă n-a curăţat cele dinăuntru şi n-a unit trezvia cu rugăciunea lui Iisus. Cum nu va umbla corabia fară apă, tot astfel nu va înainta paza minţii fară trezvie împreunată cu smerenie şi cu rugăciunea lui Iisus Hristos” (Ibidem, a 2-a sută, C. 20, 66, p. 71, 83). Apoi zice din nou: “Uşor se va îneca un cârmaci neiscusit în vreme de furtună, dacă a izgonit corăbierii şi a aruncat lopeţile şi pânzele în mare, iar el doarme. Mai uşor va fi scufundat de către draci sufletul care hu s-a îngrijit de trezvie şi n-a chemat numele lui Iisus la începutul atacurilor” (Ibidem, C. 67, p. 84). Apoi, arătând în alt fel lucrarea trezviei, zice: “Uneşte cu răsuflarea, trezvia şi numele lui Iisus, sau gândul neuitat la moarte cu smerenie, căci amândouă sunt de mare folos” (Ibidem, C. 8, p. 89).

De toate acestea ţinea seama un fericit bătrân despre care citim în Pateric următoarele: “Ne-au spus nişte fraţi care veniseră la noi la Rait pentru un oarecare bătrân nevoitor, care şedea într-o peşteră mai sus de locul unde se cheamă Israel, că aşa era de treaz cu mintea, incât, ori încotro mergea, stătea adeseori de îşi cerceta gândul, grăind în sine: “Ce este, frate, unde suntem acum? Să luăm seama!”. Dacă îşi găsea gândul întru slavoslovie şi rugăciune» către Dumnezeu era bine, iar de-1 găsea ocupat cu alte lucruri, îndată începea a se defăima pe sine şi zicea: “întoarce-te, ticăloase, degrabă la locul tău”. Astfel, totdeauna vorbea cu sine, zicând: “Frate, aproape este vremea mergerii tale şi nici un lucru bun întru tine nu văd”. Acestui bătrân i s-a arătat odată diavolul, zicându-i: “Bătrânule, de ce te osteneşti în zadar, că tot nu te vei mântui?”. I-a răspuhs bătrânul: “Nu purta grija aceasta. Ori de mă voi mântui, ori de nu mă voi mântui, însă deasupra capului tău voi fî, iar tu în focul veşnic vei arde”. Acestea auzindu-le diavolul, s-a făcut nevăzut” {Pateric, cap. 2, Pentru umilinţă, C. 13, f. 86).

După cum aţi auzit, am adus aici mai multe mărturii de la Sfinţii Părinţi care arată că trezvia trebuie să fie unită totdeauna cu smerenia, cu cugetarea la moarte şi cu chemarea în fiecfare clipă a preaputernicului nume al Domnului nostru Iisus Hristos. Aceasta am facut-o pentru ca să ne aducem aminte, noi păcătoşii, că nu este de ajuns să ne trezim cu mintea sau să ne împotrivim gândurilor rele şi pătimaşe ci, pe lângă acestea, trebuie să chemăm în aceeaşi clipă, cu suspinul inimii noastre, prea dulcele şi preaputernicul nume al Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Căci nici o putere nu are trezvia noastră fară ajutorul cel puternic al Domnului nostru Iisus Hristos. De asemenea, nici un spor în apărarea noastră nu vom avea fară El. Acest adevăr îl auzim şi în dumnezeiasca Evanghelie a Domnului, unde zice: Rămâneţi întru Mine şi Eu întru voi…, căci fără de Mine nu puteţi face nimic (Ioan 15, 4-5).

Cu aceste puţine cuvinte voi încheia această predică despre trezvia minţii. Rog pe toţi care vor lua cândva cunoştinţă de cele spuse aici, să se roage pentru mine păcătosul, ca să-mi dea şi mie Preaînduratul nostru Mântuitor aducere-aminte de această sfântă lucrare a minţii, spre a fi miluit de El în ziua Judecăţii de apoi, prin rugăciunile şi mijlocirile Preasfintei şi Preacuratei Sale Maici şi ale tuturor sfinţilor Săi. AMIN!

Urcuş spre înviere, Arhimandrit Cleopa Ilie

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here