Rugăciunea cu voce tare, în minte și apoi în inimă

0
261

rugaRugăciunea să fie cu voce tare sau încet?

Este nevoie unele dăți de rugăciune rostită cu voce, pentru că sunt unele părăsiri ale Duhului Sfânt. În rugăciunea lui Iisus, Duhul Sfânt ne ajută; cu puterea noastră nu putem face nimic. Duhul cel Sfânt ne aprinde de dragostea lui Dumnezeu. Sunt momente – poate cincisprezece minute – în care zici tare; pe urmă zici numai ca să audă urechea și după aceea nu mai trebuie să audă urechea, zici cu mintea în inimă – și nu stai de vorbă cu gândurile.

Între rugăciunea minții în minte și rugăciunea cu gândul este vreo diferență?

Este același lucru. Eu dacă zic rugăciunea cu mintea, este și mintea și gândul – toată puterea sufletului adunată. Dacă zic „Doamne Iisuse…” și n-am gânduri, atunci trebuie multă smerenie, și dacă vine mândria și-mi spune: „ești mai bun ca și cutare”, iar eu zic – sunt mai bun ca și cutare, atunci am pierdut rugăciunea inimii, și chiar de o am, nu-i complet.

Cea mai mare dintre toate rugăciunile este când ești în luptă. Iar dacă ai o rugăciune ca o rouă, acesta e un abur al rugăciunii pe care ai avut-o în biserică, sau la nevoința care ai avut-o. Când zici „Doamne Iisuse…” dă năvală și diavolul, iar prin osteneala, lupta aceea, Duhul Sfânt se lasă simțit, dacă osteneala s-a unit cu smerenia. Duhul Sfânt se lasă simțit ca să vezi că el duce mintea în inimă – pentru că în inimă te rogi și de acolo răpește Duhul Sfânt sufletul.

„Lupta pentru smerenie și pocăință” – Părintele Proclu Nicău

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here