Să cugetăm la judecățile ascunse ale lui Dumnezeu, pentru ca, făcând ce este bine, să nu ne mândrim

0
97

cugetJudecățile Tale, Doamne, tună cu groază peste capul meu. Stau înmărmurit și mă înfior când mă gândesc că nici cerurile nu sunt curate înaintea Ta. Dacă ai găsit greșeli chiar și la îngerii Tăi și nu i-ai cruțat, ce va fi cu mine? „Stelele au căzut din cer?” dar eu la ce să mă aștept? Oamenii ale căror fapte păreau vrednice de laudă, au căzut rău în prăpastie; iar cei ce mâncau pâinea îngerilor, au ajuns să mănânce roșcovele porcilor.

Nu este deci sfințenie, dacă Tu, Doamne, îți tragi mâna. Nu este înțelepciune, dacă n-o cârmuiești Tu. Nu ajută nici o tărie, dacă n-o păstrezi Tu. Nu e sigură fecioria, dacă n-o păzești Tu. Nu e de folos paza, dacă nu păzești Tu. Lăsați de capul nostru, ne cufundăm în valuri și pierim; dar dacă ne întinzi Tu mâna ne ridicăm și trăim. Dacă ni se clatină pașii, Tu îi întărești; noi suntem reci, dar Tu ne încălzești.

O, cât de smerite gânduri se cade să am despre mine! Cât de puțin preț se cade să pun pe ce pare bun în mine! Cât de adânc trebuie să mă aplec în fața judecăților Tale în care mă pierd ca într-un adânc fără fund și văd că nu sunt decât un nimic, chiar un nimic! O, greutate nemăsurată, mare fără margini, unde nu găsesc nimic din mine, ci mă pierd ca un nimic nemărginirea totului. Unde va găsi deci o crăpătură ca să se ascundă slava mea deșartă? Unde să-și mai găsească loc încrederea în virtuțile mele? Toată slava deșartă este înghițită în adâncul judecăților Tale asupra mea.

Ce este orice făptură înaintea Ta? Oare se va mândri vasul de lut împotriva celui ce l-a făcut? Cum se poate umplea de laudă deșartă inima aceluia pe care adevărul l-a făcut să se plece adânc înaintea lui Dumnezeu? Lumea întreagă nu eîn stare să facă să se umfle de mândrie omul care este supus adevărului; de asemenea laudele oamenilor nu vor putea clinti din loc pe cel ce și-a pus nădejdea în dumnezeu. Căci și cei ce vorbesc, nu sunt nimic și vor trece ca sunetul vorbelor lor; adevărul Domnului însă rămâne în veac.

„Urmând pe Hristos” de Thomas A. Kempis, Tipografia Miron Neagu – Sighișoara, 1944

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here