Fie recunoaştem, fie nu, suntem persoane duhovniceşti. Suntem în acelaşi timp existenţe pământeşti şi cereşti. De aceea vom avea grijă, desigur, şi de nevoile noastre pământeşti normale, dar mai întâi vom avea grijă de viitorul nostru veşnic. Centrul preocupărilor noastre trebuie să fie alcătuit din Dumnezeu şi sufletul nostru. Altminteri, vom fi în neorânduială, pentru că răstumăm ordinea valorilor vieţii. Sufletul nostru trebuie să fie înflăcărat de iubirea Cerului. Către Cer trebuie să ne îndreptăm mintea, inima, voinţa şi simţirea. Să ne atragă şi să ne preocupe cele cereşti, iar grija noastră principală trebuie să fie dobândirea Cerului.
Nu suntem plăsmuiţi pentru o existenţă pur pământească. Aşa cum am spus, noi doar călătorim pe pământ. Noi mergem spre Cer. Acolo este capătul călătoriei noastre.
Acolo este îmbrăţişarea Tatălui nostru ceresc. Acolo este odihna veşnică a aleşilor lui Dumnezeu. Acolo este casa noastră definitivă. Şi aşa cum un călător, dacă va uita care este destinaţia călătoriei lui şi se va lăsa fără grijă cuprins de desfătările frumuseţilor naturale ale călătoriei lui, va ajunge fără de veste la finalul călătoriei lui si va fi uimit, în acelaşi fel si noi, dacă ne vom lăsa atraşi de farmecele înşelătoare ale pământului, vom ajunge fără de veste la capătul călătoriei, şi surpriza noastră va fi foarte neplăcută, pentru că vom ajunge acolo fără bagajele faptelor bune şi fără permisul de intrare în Rai, oferit de credinţa ortodoxă. Vom ajunge acolo fără pregătirea evlaviei adevărate, ca să fim predaţi nu în braţele iubitoare ale lui Dumnezeu-Tatăl, ci în braţele înspăimântătoare ale demonilor vicleni.
Frate cititorule, te înspăimântă gândul acesta? Dar dacă aici pe pământ tu nu ţi L-ai făcut prieten pe Dumnezeu, ci l-ai avut ca prieten şi ajutător pe diavolul, atunci ai grijă, pentru că cel cu care eşti în legătură pe pământ, acela te va primi şi după moarte. De aceea trebuie să dobândeşti nişte preocupări duhovniceşti, ca să poată sufletul tău să se despartă de materie şi de păcat, să se îndepărteze satana de tine, căci el este cel care te îndeamnă să trăieşti fără credinţă şi în păcat, şi în acelaşi timp să poată să te ia în braţele Lui Domnul Hristos, Fiul dumnezeiesc Cei întrupat, Care pentru tine şi pentru mine, pentru noi toţi Şi-a vărsat Sângele Său pe Cruce. Prin preocupările tale duhovniceşti Îl vei face prieten cu tine pe Iisus, Care te va primi în Cer când vei închide ochii pentru totdeauna pe pământ, ca să te conducă la locul odihnei şi al bucuriei.
Kallinikos Karousos, fostul mitropolit al Pireului, Adevăruri mari, în cuvinte simple: Ghid de viață duhovnicească, Editura Egumenița, 2017
