Dacă vrei să trăiești duhovnicește, Împărăția Cerului fiind în tine, oriunde ai fi, ești prezent, poți să ții legătura cu Dumnezeu. Am făcut o constatare cere nu lezează cu nimic viața de pustie – pentru că am gustat cât am gustat, și din ea, și am văzut, mi-a folosit foarte mult -, dar am constat că mai mult găsești Scriptura aici, în contactul ăsta permanent cu lumea. Asta, întrucât cuvântul tău este ultimul, cuvântul tău este ascultat, mai ales de tineri, ceea ce dacă aceștia au și evlavie, reprezintă foarte mare lucru și este o mare greșeală – aș zice, ca o dezertare – să pleci de pe front. Vedeți dumneavoastră, oriunde ai fi, războiul est un joc de inteligență, dar războiul e tot război!
-Părinte… Inteligența mea citadină nu poate să treacă peste… Mor de plăcere când spuneți lucrul ăsta: ”e un război al inteligenței, dar nu numai atât”…
– Păi, da… Este un război permanent. Este deci o mare greșeală dacă, bunăoară, dezertezi chiar și războiul duhovnicesc. M-aș referi la faptul de a ști să fii prezent în pustie, în mijlocul lumii fiind.
– Cum poți să faci asta? Ăsta este cel mai important lucru…
– Aceasta nu se poate spune, se poate trăi! Pentru că, vedeți dumnezvoastră, nu poți să vorbești de importanța soarelui, fără soarele însuși.
– Trebuie să te bată asprimea lui…
– Nu poți să vorbești sau să înțelegi pe Dumnezeu, fără Dumnezeu Însuși. Deci, trebuie să fii permanent cu El! Nu mai contează împrejurarea pentru o ființă dăruită de Dumnezeu – bine, eu sunt numai un începător, dar constat că așa este! Nu poți să condamni un nevoitor pentru că este acolo… el oriunde ar fi trebuie să fie prezent. Mai întâi de toate, sunt foarte conștient că, oriunde am fi, suntem cu voia lui Dumnezeu. Nu suntem fără voia lui Dumnezeu!
-Părinte, de unde vine vorba asta cu ”baterea câmpilor?” Se zice ”bați câmpii…” Asta nu înseamnă să fii într-un loc fără voia lui Dumnezeu?
– Așa este… Dar și ceea ce fac cei care nu înțeleg că e voia lui Dumnezeu este tot un fel de goană pe câmp, să știți… Eu mă lupt din răsputeri să întipăresc în ființa mea certitudinea că nu se poate face nimic fără Dumnezeu. Există un cuvânt al Mântuitorului: ”Fără de Mine, nu puteți face nimic”… Acest cuvânt s-a strecurat cu sutele de ani printre trăirile trăitorilor creștini și, la anul 419, la Sinodul de la Cartagina, s-a adoptat Canonul 124, care spune așa: ”Și dacă totuși crezi că poți face fără Iisus, anatema să fii!” S-a observat că oamenii cred că pot și ei ceva, însă nu există nimic la întâmplare. Dacă spune că nu se mișcă un fir de păr fără voia Sa, și dacă acolo te găsești tu, cel care ai reușit să faci o unitate creștină, să ai o mulțumire sufletească, – considerând că suntem oameni de conștiință -, atunci nu poți să părăsești locul și nu poți să zici că Dumnezeu nu te-a ajutat. Pentru că toți suntem nepregătiți, oriunde am fi, și, iată, Dumnezeu Însuși ne ține în armonie și ne ajută. Dacă oamenii ar reuși să înțeleagă cu adevărat cî nu se face nimic fără Dumnezeu, ar fi mult mai prezenți, s-ar simți foarte bine, chiar în suferință, chiar pe cruce… Domnule, să știți că, de asemenea, este o greșeală să fugi de suferință. Nu te poți elibera cu adevărat decât atunci când lupți, atunci când ești prezent acolo. Din punct de vedere tactic, în lupta cu păcatul este o greșeală să primești lupta! Asta-i altceva! Să nu se facă o confuzie…
– Adică să fii bleg…
– Nu… Satana te atacă într-o problemă. Nu e bine să primești lupta. ”Nu stau de vorbă cu tine” – asta înseamnă să nu primești lupta. Te atacă…
– Te ispitește cu ceva…
– Nu-i da atenție, pentru că există o rânduială, verificată de oricine că-i foarte bună: cu dracul nu se stă de vorbă! Lupta împotriva ispitelor este tot rugăciunea, nu schimbare sau a subiectului sau, în sfârșit, a ideii.
”Iată duhovnicul”, Părintele Arsenie Papacioc
Jurnal Spiritual
