Să-l localizăm și să-l lovim pe dușman

0
119

Woman Looking at Reflection– Părinte, nu am iubit smerenia, jertfa, primirea nedreptății…

– Nu este exact așa cum spui. Eu nu mă neliniștesc, pentru că văd că înlăuntrul tău a intrat neliniștea cea bună. Repede te vei elibera de patimi, pentru că ai început să te cercetezi pe tine. Aceasta ajută mai mult decât orice altă nevoință. Cel ce se cercetează pe sine își lasă cele vechi ale lui și intră pe drumul duhovnicesc cel corect. Omul nostru cel vechi fură ceea ce face cel nou. Când învățăm să-l prindem, îi prindem pe toți hoții ce ne fură bunătățile pe care ni le dă Dumnezeu și astfel ne rămâne nouă bogăția duhovnicească.

– Părinte, atunci când mă mâhnesc mult pentru vreo greșeală, de pildă pentru că am vorbit urât unei persoane, oare asta mă ajută?

– Ajută, dar să iei aminte să nu depășești limitele. Să te mâhnești, dar să te și bucuri totodată pentru că ți s-a dat prilejul să ți se manifeste boala și s-o vindeci. Să cugeți: ”De vreme ce vorbesc urât, înseamnă că există o oarecare patimă înlăuntrul meu și s-a ivit această ocazie să iasă afară ca s-o văd și s-o îndrept”. Firește vei cere și iertare de la acea cunoștință.

Căderile te ajută să te cunoști pe tine însuți. Toate ies la suprafață și încet-încet se face lucrarea cea bună.

În nevoința duhovnicească este necesar să reperăm punctele slabe ale caracterului nostru, slăbiciunile noastre și după aceea să încercăm să lovim acolo acolo. Căci dacă știi concret în ce puncte se află dușmanul, te miști cu siguranță. Pui harta jos și spui: ”Dușmanul meu este aici și aici. Noi trebuie să apucăm să prindem aceste și aceste puncte. De acolo vom cere întărire, aici este trebuință de aceste arme” etc. Adică îți poți desfășura un plan. Dar ca să afli unde se găsește dușmanul trebuie să te neliniștești și să cercetezi, iar nu să dormi.

– Părinte, oare este mai bine pentru cineva să-și afle singur slăbiciunile lui sau să i le spună alții?

– Este mai bine să caute și să le afle singur, dar și atunci când i le spun alții, să nu reacționeze, ci să primească aceasta cu bucurie. Pentru că se poate ca el să creadă că se vede pe sine, dar de fapt să se vadă așa cum vrea el să fie și nu așa cum este realitatea.

 – Părinte, oare ceilalți mă văd mai bine pe mine?

 – Omul, dacă vrea, se poate vedea mai bine pe sine. Adică poate localiza mai bine o reacție a sa, o greșeală a sa și află din ce pricină a provenit. În timp ce altul trage concluzii doar din presupunerile ce le face.

 – Părinte, se poate ca cineva să încerce să se vadă pe sine așa cum este și să nu reușească?

 – Da, căci dacă în încercarea aceasta a lui există mândrie, nu se poate vedea pe sine precum este în realitate.

Nevoință duhovnicească” – Cuviosul Paisie Aghioritul

[fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here