Un grup de noi misionari a angajat un localnic drept ghid care să îi conducă, cu o canoe, într-o excursie pe râul Congo. După o vreme, misionarii au auzit bătăile ritmice ale tobelor din junglă. De-a lungul întregului traseu, ei au auzit tobele bătând la intervale regulate.
– Ce vor să spună tobele?, a întrebat unul dintre misionari, uşor speriat.
Ghidul a ascultat şi el mesajul şi le-a tradus:
– Tobele spun: “Trei albi; foarte bogaţi. Măriţi preţurile!”.
* *
*
O companie care vindea mobilă i-a trimis următoarea notă unuia dintre clienţii săi:
“Dragă dornnule Jones,
Ce ar crede vecinii dumneavoastră dacă am trimite un camion să ridice mobila pe care nu ne-aţi plătit-o încă?”
Domnul Jones a trimis următorul răspuns:
“Stimate domn,
Am discutat cu vecinii mei şi i-am întrebat ce ar crede. Toţi au fost unanim de acord că ar fi un truc ieftin, din partea unei companii de joasă speţă, de la care nu merită să mai cumperi altădată”.
* *
*
Turistul era prea speriat ca să se apropie de marginea stâncii pe care se afla.
– Ce s-ar întâmpla, l-a întrebat el pe ghid, dacă aş cădea de pe stâncă?
– În acest caz, domnule, i-a răspuns ghidul entuziasmat, să nu uitaţi să priviţi în partea dreaptă. Este o privelişte absolut senzaţională!
* *
*
E ora prânzului şi unul din muncitorii de la fabrică îşi desface pacheţelul cu mâncare.
– O, nu, a spune el cu jale. Iar sanvişuri cu brânză?
Povestea se repetă mai multe zile la rând. În cele din urmă, un coleg îl întreabă:
– Dacă îţi displac atât de mult sanvişurile cu brânză, de ce nu îi spui nevestei tale să ţi le facă altfel?
– Pentru că nu sunt însurat, i-a răspuns omul.
* *
*
O turistă occidentală admira odată colierul unei băştinaşe.
– Din ce este făcut?, a întrebat-o ea.
– Din dinţi de aligator, doamnă, i-a răspuns femeia.
– O, înţeleg. Bănuiesc că pentru voi are aceeaşi valoare cum au pentru noi perlele.
– Nu tocmai. Oricine poate deschide o scoică…
V-ar mai putea interesa şi acestea
