Să avem conştiinţa păcatelor noastre. Am batjocorit de multe ori bunătatea dumnezeiască prin greşelile noastre și suntem vrednici de mânie şi de pedeapsă. Însă Dumnezeu ne primeşte din iubire să vorbim cu El.
Ar trebui ca în timp ce ne rugăm, noi să avem conştiinţa propriei noastre păcătoşenii şi a milostivirii Preabunului Dumnezeu. Această conştiinţă va crea în noi zdrobirea inimii şi smerenia, dar în acelaşi timp şi nădejdea mângâietoare în bunătatea Domnului, Care S-a jertfit pe cruce spre a ne mântui din decăderea păcatelor noastre.
Această smerenie şi zdrobire a inimii o avea vameşul, şi rugăciunea lui a fost primită de Dumnezeu, în vreme ce rugăciunea mândrului fariseu a fost respinsă de Dumnezeu.
Kallinikos Karousos, fostul mitropolit al Pireului, Adevăruri mari, în cuvinte simple: Ghid de viață duhovnicească, Editura Egumenița, 2017
