Lucrarea rugăciunii este una cerească, nu este o preocupare pământească. Pe de o parte noi călcăm cu picioarele pe pământ, însă în ceasul rugăciunii inima şi mintea noastră trebuie să se ridice la înălţime, acolo la tronul măreţiei dumnezeieşti. În vremea rugăciunii noi ne asemănăm cu îngerii. „Aşadar, sus să avem inimile” Şi „să lepădăm toată grija cea lumească”. Să uităm de cele pământeşti şi să ne ridicăm spre cele înalte.
Să urcăm la cer cu mintea, cu gândirea, cu sentimentul, cu inima. Şi să îl vedem cu ochii sufletului pe Domnul nostru Iisus Hristos şi către El să ne îndreptăm strigătele de bucurie ale inimii noastre.
Kallinikos Karousos, fostul mitropolit al Pireului, Adevăruri mari, în cuvinte simple: Ghid de viață duhovnicească, Editura Egumenița, 2017
