Să nu dăm crezare minciunii

0
98

cruceaMântuiţi-vă! Să înălţăm mulţumiri Domnului pentru toate cele întâmplate cu dumneavoastră şi pentru cele de acum! Orice binefacere este de la El – Părintele luminilor! Dar ce fel de închipuiri au început să vă dea târcoale? Mă ia cu frică din cauza lor. Străduiţi-vă să le stingeţi chiar şi amintirea! Câţi dintre asceţii slăviţi de întreaga lume nu au căzut în acest mod în cursa vrăjmaşului! E nenorocire. Ne trebuie aşa mult ca să ne încurcăm?

Unul trebuia să găsească ceva în chilie, dar era întuneric, a apărut o luminiţă care i-a arătat lucrul căutat. Aşa a început, dar a ajuns până să se înalţe mai sus de Domnul Iisus Hristos şi totul s-a sfârşit în nebunie. Uitaţi-vă în Istoria Lausiacă, câte exemple sunt! De aceea, Părinţii au scrisă o pravilă aspră: să nu te încrezi în miracole, în niciun fel de lumină şi altele asemenea. Nu este un păcat dacă, din prudenţă, nu vom crede într-un fenomen adevărat, dar e mare nenorocire dacă vom da crezare minciunii. Căci atunci vrăjmaşul se va înfige în noi şi ne va trage tot mai sus şi mai sus, ca apoi să ne arunce. Rugaţi-vă să nu aveţi prin preajmă niciun fel de miracole. Nu vă sunt de folos. Ele sunt trebuincioase acolo unde nu este credinţă. Dar dumneavoastră la ce vă trebuie? Rugaţi-vă Domnului să vă abată gândul de la ele. Şi repetaţi mereu: Domnul să mă izbăvească! Toate cele exterioare nu au nicio însemnătate în viaţa duhovnicească, în inimă stă toată lucrarea.

 Iar cât priveşte lecţia despre pomenirea lui Dumnezeu, trebuie să vă trudiţi, îmi spuneţi: are rost, oare, să încep? Credeţi că asta se lasă la bunul plac? Nu. Este un lucru obligatoriu. Dumnezeu este pretutindeni, şi vede în profunzime tot sufletul nostru. Trebuie să stăm în faţa Lui şi cu conştiinţa. După cum toţii îngerii şi sfinţii îl privesc şi nu-şi dezlipesc ochii de la El, la fel şi noi, încă în trup fiind, trebuie să-L privim. Aşa cum soarele ţine planetele şi le poartă după el, la fel toată lumea duhovnicească – adică şi sufletele noastre – trebuie să se ţină de Dumnezeu şi să se lase condusă de El. Şi asta nu un ceas-două, ci necontenit, din momentul trezirii până la uitarea de sine, până la somn. Aşa, dintr-o dată nu te poţi transpune în această stare. Trebuie nevoinţă. Este ceea ce avem nevoie acum! Apucaţi-vă! N-aveţi de ce vă teme.

Pentru lămurirea problemei citiţi în „Filocalia” capitole despre înfrânare. Trebuie să vă aşezaţi cu atenţia aţintită asupra inimii. Din cap, trebuie să coborâţi în inimă. Acum aveţi gândurile despre Dumnezeu în cap, iar Dumnezeu este cumva în afară – şi rezultă o lucrare exterioară. Atâta timp cât vă aflaţi în cap, gândurile nu se vor aşterne în pace, ci vor continua să roiască, ca ninsoarea sau roiurile de ţânţari, vara. Pe măsura pătrunderii cu atenţia aţintită în inimă, gândurile vor începe să se aştearnă şi se vor aşterne de tot, iar atmosfera sufletească va deveni cu totul curată. Atunci, chiar de ar zbura o muscă, o veţi observa imediat, dar până atunci fusese beznă de nepătruns, începutul rodului este căldura necontenită,concentrată în inimă. Aici este totul.

Numai că familiaritatea cu Domnul trebuie să o lăsaţi deoparte. Se cere o mare frică. Aşa cum marii demnitari stau drepţi în faţa împăratului, tot astfel trebuie să stea şi sufletul nostru în faţa lui Dumnezeu. Ceea ce este poziţia necuviincioasă a corpului în faţa împăratului, sunt gândurile neisprăvite ale sufletului în faţa lui Dumnezeu; iar uitarea lui Dumnezeu, chiar şi pentru o clipă, este totuna cu a sta cu spatele la împărat.

Aţi spus cândva că gelozia e prezentă în faptele duhovniceşti. Este, şi încă e mare! Veţi vedea singură. Pătrundeţi-vă sufletul cu frică. Ea nu îmbolnăveşte, ci înviorează. Ea este începutul, dar nu ne abandonează nici pe drum, doar că se face din ce în ce mai curat, însingurarea şi cititul sunt cele două aripi ale acestei lucrări, începeţi, aşadar, şi veţi vedea singură totul. Vi se va dezvălui imediat tot ce ajută şi tot ce strică. Dar trebuie să le îndepliniţi cu stricteţe pe cele pe care deja le-aţi aflat. Conştiinţa îşi va intra în drepturile ei şi va începe să vă dojenească. Daţi-i ascultare. Câte pretenţii va avea! Împliniţi-le. După aceasta, totul se va aranja şi se va netezi. Domnul să vă ajute! Îngerul păzitor să vă ocrotească! Acoperământul împărătesei noastre să vă acopere!

„Învățături și scrisori despre viața creștină” – Sf. Teofan Zăvorâtul

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here