Știați că există şi un urcuş al fericirii?
De altfel tot ce se face spre bine ne pregăteşte spre fericire. Orice lucru pe care-l facem noi în viaţa noastră pentru preamărirea lui Dumnezeu aduce în sufletul nostru mulţumire şi ne pregăteşte pentru tot mai mult şi mai mult, până când suntem între cei fericiţi. Urcuşul acesta se poate exprima în nişte nume pe care le poartă oamenii şi care nu totdeauna corespund cu viaţa lor. Când vine la mine la spovedit cineva care are un nume frumos, de exemplu cum ar fi Floare, zic: să-ţi fie viaţa cum ţi-i numele.
Numele în limba greacă are întotdeauna o însemnătate, spun ceva despre cel care poartă numele. De exemplu numele Hristos – care de fapt nu este un nume ci este o calitate, dar se pomeneşte mereu împreună cu numele Domnului nostru Iisus, care este şi Hristos – înseamnă Unsul, Alesul, unsul în înţeles de ales, este Mesia, este cel trimis, este cel rânduit de Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Şi de fapt cuvântul acesta a fost pronunţat de îngerul binevestitor când a zis către păstorii din Betleem: „Iată vă binevestesc vouă bucurie mare care va fi pentru tot poporul, că vi S-a născut vouă un mântuitor care este Hristos Domnul” (Luca 2, 10-11). Sau numele de Iisus care înseamnă Mântuitor a fost pronunţat tot de îngerul binevestitor în vis şi a fost adresat sfântului şi dreptului Iosif când i s-a spus că „vei chema numele Lui Iisus pentru că El va mântui pe poporul Său de păcat” (Matei 1, 21). Prin urmare sunt nume de oameni care pot exprima trepte ale vieţii duhovniceşti, trepte ducătoare la fericire. Şi numele acestea nu trebuie neapărat să le purtăm, ci trebuie să le întrupăm.
Cel dintâi nume care duce spre numele de fericit – care înseamnă „macarie”, în limba greacă înseamnă „fericit” – este Teopist, adică credincios lui Dumnezeu. Pornim de la credinţa în Dumnezeu. Cine crede în Dumnezeu este slujitor al lui Dumnezeu, rob al lui Dumnezeu şi devine Teodul, adică rob al lui Dumnezeu. Cel ce este Teodul, desigur ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu, pentru că cel ce împlineşte poruncile lui Dumnezeu ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu, căci Dumnezeu Însuşi i se descoperă, după cuvântul Sfântului Marcu Ascetul care zice că „Hristos este ascuns în poruncile Sale şi se arată – se descoperă – celui care împlineşte poruncile Lui”. Şi în felul acesta, cine cunoaşte pe Domnul Hristos din împlinirea poruncilor Lui, cel căruia Domnul Hristos i se arată, se numeşte Teognost, cunoscător de Dumnezeu. Şi în măsura în care cineva cunoaşte pe Dumnezeu devine iubitor de Dumnezeu, adică Teofil, şi cel care Îl iubeşte pe Dumnezeu e fericit din însăşi iubirea aceasta şi devine Macarie.
„Prescuri pentru cuminecături” – Arhim. Teofil Părăian
Jurnal Spiritual
