Sămânţa şi rodul

0
104

samanta si rodulÎnainte de a veni Domnul Iisus şi a primi noi nădejdea iertării şi ajutorul mântuirii Lui, – ceea ce ne-a zdrobit cel mai greu şi cel mai adesea inima erau nădejdile noastre înşelate.

Câte nădejdi ne pusesem în oameni, în împrejurări, în bunuri lumeşti, – toate ne fuseseră înşelate şi înşelătoare.

Ne-au înşelat prietenii prin nesinceritatea lor.

Ne-au înşelat vecinii, colegii, rudele, – fiecare urmând un scop cu noi sau de la noi…

Numai nădejdea în Hristos nu a înşelat niciodată pe nimeni.

Ne-au înşelat, poate soţul, soţia, fratele…

Ne-au înşelat ispitele, promiţându-ne fericirea în schimbul păcatului.

Ne-au înşelat banii şi avuţiile, promiţându-ne mulţumirea în schimbul luptelor, alergărilor, zbuciumului pentru a le dobândi cu orice preţ, în orice fel, pe orice cai…

Iar când am ajuns să le avem, am aflat ce gust amar şi ce chin apăsător aduc aceste deşertăciuni.

O, ce bine că L-am aflat pe Hristos şi nădejdea Lui fericită !

Sătui şi deznădăjduiţi de lume cum eram – am căzut la picioarele Crucii Lui Iisus…

Şi ce minune s-a produs cu noi…Ce schimbare s-a făcut în toată fiinţa noastră şi ce înnoire dumnezeiască am simţit, dintr-o dată atunci !

O nădejde luminoasă a alungat din inima noastră toate amarele noastre nădejdi înşelate. Ca o mătură cerească aceasta nădejde fericită a aruncat afară din noi toate cioburile şi rămăşiţele iluziilor lumeşti sparte şi răvăşite.

În locul tutror nădejdilor înşelătoare, – casa inimii noastre curăţita şi vindecată de toate aceste dureroase lovituri, s-a umplut cu soarele puternic şi calm al unei nădejdi sigure, luminoase şi veşnice.

Dragostea Lui Dumnezeu se turnă în inima noastră ca un fluviu puternic şi îmbelşugat, prin Duhul Sfânt.

Ce siguranţă ne-a adus nădejdea Lui Hristos în toată fiinţa noastră !

Ce bucurie şi ce despăgubire nemăsurată !

Ce îmbelşugată este revărsarea ei peste toate câmpiile noastre atât de însetate şi uscate până atunci.

Nici un mijloc prin care ne-am putea arăta bucuria dobândirii acestei stări, nu-l socotim îndeajuns !

Nici un cuvânt nu-l simţim atât de cuprinzător.

Nici o rugăciune îndeajuns de întreagă.

Nici o cântare, îndeajuns de frumoasă.

Nici o mulţumire, îndeajuns de îndatorată.

Bucuria dobândirii unei astfel de nădejdi este nespus mai mare şi mai recunoscătoare decât toate mijloacele noastre prin care ne-am putea arăta această faţă de Dumnezeul nostru care ne-a dăruit aceasta nădejde.

Iată, în bucuria asta stă taina râvnei noastre pentru Hristos – şi toată osteneala noastră în a-L vesti pe El şi altor semeni ai noştri.

Fericirea adevărată nu se simte niciodată bine singură. Ea doreşte mereu că toţi să se împărtăşească din ea.

Credinciosul fericit care a aflat nădejdea Lui Hristos nu are altă dorinţă decât să-i facă şi pe ceilalţi semeni ai săi să afle şi ei această stare de har.

O păsărică nu stă să mănânce singură atunci când a aflat o grămadă de grăunțe – ci se duce cu grabă şi cu bucurie să le cheme şi pe celelalte să mănânce şi ele.

Numai atunci poate mânca şi ea fericită când se bucura toate semenele ei…

O albină când dă de un câmp de flori încărcate de polen, nu rămâne să se îndoape singură, – ci mai întâi se duce şi dă de ştire şi stupului ei pentru că şi celelalte surori ale sale să vină la masa bucuriei îmbelşugate.

Aşa este şi sufletul credincios care a aflat nădejdea ce nu înşală căci vai de trântorul care s-ar îndopa numai pe el singur….

O, Doamne Iisuse, ajută-ne pe toţi să avem în noi din plin, nădejdea slavei Tale. Amin !

Sursa:  ,,Alergarea stăruitoare’’ – Traian Dorz

[fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here