Sănătate din farmacia Domnului
Din Sf. Scriptură, Sirach 38, volumul 4: Domnul lasă doctoria să crească din Pământ şi-un înţelept n-o dispreţuieşte.
Într-o epocă în care atât de mulţi oameni se îndepărtează tot mai tare de modul de viaţă naturist şi sunt ameninţaţi de boli grave din cauza unei false atitudini în faţa vieţii, ar trebui să regăsim drumul ce duce spre plantele noastre medicinale, pe care Dumnezeu ni le dăruieşte din timpuri străvechi prin bunătatea Lui. Preotul Kneipp scrie în cărţile sale „că pentru fiecare boală a crescut o mică plantă!”
Farmacia Domnului vs. Farmacie traditionala
Astfel, oricare om îşi poate ajuta propria sănătate… Dacă va culege cu grijă şi la timp plante din „farmacia Domnului”; dacă va bea zilnic sau în timpul curei infuzia lor (sub formă de ceai); dacă le va întrebuinţa extractele ca frecţii sau comprese, inhalaţii sau adaos la apa de baie. Cel ce se decide să întrebuinţeze plante medicinale ar trebui să înceapă cu cele depurative (care curăţă sângele). Trebuie consumate plante cum ar fi leurda, urzica, ventrilica, păpădia şi pătlagina. Astfel de cure urmate exact după prescripţie nu pot face niciodată rău. Dacă ele nu aduc alinare şi ajutor sau le aduc doar foarte timid, este posibil să existe în locuinţă sau la locul de muncă zone geografice de perturbare. Atunci ar trebui chemată o persoană care caută surse de apă subterană sau zăcăminte cu ajutorul unei nuiele, pentru a găsi nişte zone fără radiaţii.
În caz de indispoziţie serioasă, de febră şi alte simptome clare de boală trebuie cerut neapărat sfatul medicului, consultându-l la timp pentru stabilirea diagnosticului. Bineînţeles că desfăşurarea unei boli grele şi consecinţele ei trebuie urmărite scrupulos.
Faptul că medicina predată la facultate începe treptat să se intereseze şi de medicina naturistă reiese din cel de-al XXV-lea Congres Internaţional de Perfecţionare al Camerei Federale Germane a Medicilor şi al Camerei Austriece a Medicilor, din mai 1980, de la Badgastein (landul Salzburg), la care au participat în jur de 1500 medici.
Calmantele pot deveni periculoase.
Profesorul universitar dr. Cari Alken (Universitatea din Saarland, R.F.G.) argumentează o îndreptare tot mai puternică a medicinii predate la facultate spre forţele tămăduitoare ale naturii în felul următor: „După cel de-al doilea război mondial, medicii s-au aflat practic neputincioşi în faţa tuberculozei sau, de exemplu, a proastei funcţionări a rinichilor. A urmat marea schimbare o dată cu introducerea antibioticelor, iar astăzi trebuie să ne luptăm deja cu urmările negative ale utilizării parţial exagerate, parţial greşite a acestor «binefăcători». La aceasta se adaugă o creştere de forţa unei avalanşe a micozelor declanşate de o perturbare a echilibrului biologic normal, de prea multe medicamente şi de alte influenţe ale mediului.”
Urmăresc de ani de zile sesiuni şi congrese medicale ale căror rezultate apar şi în cotidiene. Mulţi medici cu conştiinţa responsabilităţii pun în gardă în fața unei folosiri excesive a medicamentelor. Se arată mai ales cât de periculoase pot deveni calmantele. Ele sunt luate de nenumăraţi oameni fără, control medical şi pot dăuna foarte serios diferitelor organe. Medicamentele pentru scăderea tensiunii, de exemplu, luate timp îndelungat, provoacă la femei cancer mamar, după cum au constatat trei grupe de cercetători care au lucrat independent unele de altele, la Boston, Bristol şi Helsinki.
Descoperirea plantelor
Aş dori acum să dau acces bolnavilor la forţa lecuitoare şi acţiunea unor plante importante, prin experienţa mea din ultimii doi ani şi jumătate, adica din timpul scurs de la apariţia broşurii „Sănătate din farmacia Domnului”, şi să le întind mâna pentru a se însănătoşi. Éste înălţător ca omul să poată ieşi din disperarea pricinuită de boală, prin propriile sale forţe şi propria sa voinţă, graţie ajutorului divin al plantelor noastre medicinale. A-și recuceri sănătatea, a purta singur această răspundere ridică demnitatea omului într-o măsură care îl scoate pe bolnav din lipsa de speranţă a vieţii sale.
Sunt întrebată tot mereu de unde mi-am dobândit cunoştinţele despre plantele medicinale. Nu pot da un răspuns precis. În copilărie îmi petreceam vacanţele şcolare la familia unui inspector silvic. Aici puteam trăi şi simţi intens corelaţiile din natură într-un mod ce depăşea posibilităţile vârstei mele. Astfel, copil fiind, eram deja în stare să deosebesc orice plantă, ştiindu-i şi numele; nu-i cunoşteam însă importanţa ca plantă medicinală. Mama mea, o adeptă entuziastă a lui Kneipp, se străduia să ne crească pe noi, copiii, în mod naturist.
Două evenimente mi s-au întipărit în mod deosebit în minte şi viaţă pe când eram copil…
O văduvă în vârstă de aproximativ 40 de ani, mamă a trei copii şi bolnavă de leucemie, fusese trimisă acasă de la spital ca fiind un caz incurabil. Medicii îi mai dăduseră trei zile de trăit. Sora ei, gândindu-se speriată la copiii ce urmau să rămână orfani, a dus urina bolnavei la o vânzătoare de buruieni de leac din apropiere de Karlsbad. Deşi această femele a exclamat speriată: ”Abia acum veniţi!” – ierburile date au ajutat. La un consult clinic efectuat zece zile mai târziu nu s-a mai găsit nici urmă de leucemie.
Un caz asemănător s-a întâmplat cu o femeie de 38 de ani, mamă a patru copii. Şi aici era vorba de leucemie şi medicii n-au mai dat nici o speranţă. Femeia a căutat sfat tot la o vânzătoare de plante medicinale, procurându-şi ierburile corespunzătoare. Şi-a preparat zilnic câteva ceşti cu ceaiuri. De fiecare dată când trecea prin faţa lor lua câte o înghiţitură zdravănă. Chiar dacă n-ajută, n-are nici ce să-mi strice, s-a gândit. Zece zile mai târziu, rezultatul examenului medical a fost: Nici o urmă de leucemie!
Din aceste exemple se poate recunoaşte cât de important este să se bea în timpul zilei o mare cantitate de ceai în cazul bolilor ce par incurabile. Mie mi-a fost clar de atunci că plantele pot ajuta chiar şi în bolile foarte grave, cum ar fi cele canceroase.
Icoana Fecioarei Maria
În 1961, de ziua Intrării Maicii Domnului în biserică, a murit buna mea mamă. De atunci am avut sentimentul precis de a fi împinsă către fitoterapie. S-au adăugat noi experienţe şi treptat m-am integrat tot mai puternic în problema plantelor medicinale din farmacia Domnului. Era ca şi cum m-ar fi dirijat o forţă mai înaltă, mai ales Maica Domnului, marea salvatoare a tuturor bolnavilor, şi mi-ar fi indicat drumul cel sigur. Încrederea în Ea, adoraţia şi rugăciunea în faţa unei icoane vechi, minunate a Fecioarei Măria, icoană ajunsă într-un mod ciudat în mâinile mele şi deci în posesia mea, au ajutat de fiecare dată în caz de dubiu.
Deci nu mă străduiesc să îndrept oamenii numai spre plantele medicinale şi puterile lor, ci mai ales spre forţa supremă a Creatorului în ale cărui mâini se află cuibărită viaţa noastră şi care o hotărăşte. La El căutăm ajutor şi mângâiere, iar la boală grea luăm smeriţi şi cucernici ierburi din farmacia Domnului. De El depinde să ne conducă, să ne umple cu daruri şi să-ne dirijeze viaţa după voinţa Lui!
În încheiere aş mai vrea să subliniez că m-am străduit în toate privinţele să includ toată practica mea în această broşură revizuită şi completată, pentru a o oferi în mod folositor omenirii.
”Sănătate din farmacia Domnului”, Maria Treben
