Sărbătoarea zilei – Sfinții Mucenici Achepsima, Iosif și Aitala

0
98

3 noiembrie-Sfinții Mucenici Achepsima, Iosif și AitalaPe 3 noiembrie ii sarbatorim pe Sfinții Mucenici Achepsima, Iosif și Aitala. Aceştia au fost pe vremea lui Sapor împăratul perşilor şi a lui Constantin cel Mare care împărăţea peste romani. Iar Sfântul Achepsima, episcop la Anita, era bătrân de optzeci de ani când a fost prins şi a stat de față la cercetare înaintea lui Andrahoshar stolnicul cel mare.

Şi îndată Sfântul Achepsima a fost bătut cu toiege de trandafir. Iar pe Sfântul Iosif l-au pus de l-au bătut atât de mult, încât i s-a risipit carnea până la oase. Iar pe Sfântul Aitala, legându-l de mâini şi de picioare pe sub genunchi ghemuit, l-au bătut până s-a deznodat de prin încheieturi.

După acestea, aducând iarăşi pe Sfântul Achepsima, l-au bătut treizeci de ostaşi până şi-a dat sufletul. Iar pe Iosif, spânzurându-l cu capul în jos, l-au ucis cu pietre. Pe Aitala, întinzându-l şi bătându-l patruzeci de ostaşi, l-au spânzurat şi pe el cu capul în jos. Aşa şi-a dat sfârşitul său în mâinile lui Dumnezeu.

Tot pe 3 noiembrie, pomenirea sfinţirii bisericii Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe, cea din Lida, adică aşezarea sfintelor lui moaşte în ea.

Acest mare mărturisitor al lui Hristos, Gheorghe, era pe vremea lui Dioclețian, din tată capadocian, iar din maică palestiniană; şi dobândind creştere minunată şi de fire bună fiind şi rădăcina cinstită şi sfânta având, căci părinţii lui din moşi-strămoşi erau împodobiţi cu bun nume şi cu dreaptă credinţă, s-a făcut prea viteaz şi prea strălucit în războaie. Pentru care a fost făcut şi de către Diocleţian tribun vestit de trupă, începând atunci să fie în vârsta. Şi după aceea pentru bărbăţia lui cea covârşitoare a fost făcut şi comite. Pana atunci nu se stia ca era creştin.

Şi împlinind douăzeci de ani ai vârstei sale, a rămas orfan de tatăl său, lăsându-şi acela viaţa să întru luptele bunei cinstiri. Iar sfântul, purcezând cu maică-sa din Capadocia, a trecut în Palestina din care era ea; că acolo avea multe lucruri şi multă moştenire. Deci fiindcă s-a întâmplat să moară şi maică să în acea vreme, i-a rămas multă avuţie şi multă bogăţie de lucruri, dintre care luând avere cu sineşi din destul s-a dus la Diocleţian, poftind să ia mai mare stăpânire decât cea dintâi.

Impartirea averilor la saraci

Dar văzând pe păgâni având atâta pornire asupra creştinilor şi neputând a vedea acestea, a hotărât întâi a împărţi la săraci averile pe care le purta cu sine, apoi să se vestească pe sineşi înaintea lui Diocleţian şi la tot sfatul şi divanul că este creştin; care lucru l-a şi făcut degrab. Deci împărţind averile ce avea cu sine la săraci şi dând libertate sclavilor săi şi făcând aşezământ şi orânduiala pentru averile rămase în Palestina, a treia zi a sfatului (că făcea sfat cu toţi dregătorii de prin toată stăpânirea romanilor, ca să scoată din mijloc pe creştini) a venit singur în mijlocul divanului şi al sfatului, fiindcă se afla atunci acolo şi Diocleţian.

Şi propovăduind deschis pe Hristos Fiul lui Dumnezeu, a scos la iveală dreaptă sa credinţă. Pentru aceasta a fost prins şi dat la toate felurile de nemăsurate chinuri. Dar fiind păzit nevătămat de toate prin harul lui Hristos, a tras către credinţa cea în Hristos pe împărăteasa Alexandra femeia lui Diocleţian şi afară de dânsa şi pe un oarecare Glicherie şi pe altul cu numele Atanasie. Şi făcând multe minuni numai cu chemarea lui Hristos, mulţime de oameni a adus la credinţa lui Hristos Dumnezeu.

Razbunarea lui Diocletian

Pentru aceasta a fost închis în temniţă din porunca lui Diocleţian şi legat cu lanţuri de fier. Dar în aceeaşi noapte i s-a arătat lui în vedenie Hristos, vestindu-i bunătăţile ce îl aşteptau. Şi deşteptându-se, a mulţumit foarte lui Dumnezeu. El a rugat pe păzitorul temniţei, după voia lui, a intrat robul, căci sta acolo afară de temniţă.

Deci văzând acesta pe stăpânul său în lanţuri şi închinându-se lui, zăcea jos plângând. Iar sfântul ridicându-l îl îndemna să fie cu inima tare. După aceea i-a spus lui şi vedenia. Pe lângă acestea i-a poruncit cu dinadinsul ca, după moartea sa, să ia trupul lui şi diata pe care o avea făcută mai înainte de a fi prins şi să-l ducă la casa patriei sale, care era în Palestina, şi să se teamă de Dumnezeu şi să nu lase nefăcută vreuna din câte erau scrise în diată. Şi fiindcă el s-a făgăduit şi s-a învoit a face cu lucru toate cele câte i-a poruncit, a luat binecuvântare şi iertare şi s-a dus de la sfântul.

Iar a doua zi adus fiind sfântul iarăşi la întrebare şi neplecându-se a jertfi lui Apolon, ci mai vârtos zdrobind cu rugăciunea şi ca nişte praf sfărâmând pe idolii care erau în capişte, i s-a tăiat capul. Iar robul lui, luând preacinstit trupul sfântului împreună cu diata (testament) lui, i-a dus în Palestina; acolo, împreuna cu alţi creştini, cu multă cinste şi evlavie au îngropat sfântul mucenicescul trup. Şi a săvârşit toate celelalte câte îi poruncise sfântul.

Biserica

După aceasta n-a trecut multă vreme şi a strălucit dreapta credinţă şi luând împărăţia de-a pururea pomenitul şi marele împărat şi întocmai cu apostolii Constantin şi aflând vreme slobodă cei care iubeau bunacuviinţa şi pe Mucenicul Gheorghe, au zidit biserica prea veselă şi prea frumoasă în numele sfântului în Lida. Şi ridicând şi mult-pătimitul şi sfântul lui trup din locul neînsemnat în care zăcea şi aducându-l, l-au pus acolo la arătare. Şi printr-însul a făcut sfinţirea bisericii aceleia din nou zidită de dânşii în trei zile ale lunii lui noiembrie.

Din biserica aceea izvorăsc izvoare de-a pururea curgătoare şi daruri de minuni celor care se închina cu credinţa sfântului. Ca Dumnezeu preamărește pe cei care-L preamăresc. Deci de atunci a luat Biserica lui Dumnezeu ca în fiecare an în aceeaşi zi să prăznuiască aducerea moaștelor Sfântului Mucenic, întru slavă şi lauda lui Hristos adevăratului Dumnezeului nostru şi a însuşi marelui mărturisitor Gheorghe.

Tot pe 3 noiembrie, pomenirea Preacuviosului părintelui nostru Achepsima.

Acesta era pe vremea lui Teodosie cel Mare, la anul trei sute optzeci şi doi. Inchizându-se pe sine într-un loc săpat, acolo a petrecut şaizeci de ani fără să-l vadă cineva şi fără să vorbească cu vreun om. Ci întorcându-şi mintea către inima sa, privea cu gândul la Dumnezeu şi de la El primea toată mângâierea. Iar locul acela nu era săpat drept, ci era alcătuit pieziş şi cu cotituri, precum era înclinarea viei. Mâncarea să era linte muiată cu apa. Şi ieşea de două ori pe săptămână şi îşi luă apa ce era din destul în izvorul ce era acolo aproape, fără să fie văzut de vreun om. Deci acesta, făcând multe minuni şi vrednicia preoţiei cu sila primind-o, în pace adânca s-a mutat către Domnul.

Tot pe 3 noiembrie, pomenirea Preacuviosului părintelui nostru şi mărturisitorul Teodor, episcopul Arghirei, şi a Sfinţilor Mucenici Sever, Androna, Teodot şi Teodota, care de sabie s-au săvârșit.
Tot pe 3 noiembrie, pomenirea Preacuviosului părintelui nostru Ilie, care cu pace s-a săvârșit.
Tot pe 3 noiembrie, Sfinţii nouă Mucenici, care de sabie s-au săvârșit.
Tot pe 3 noiembrie, Sfinţii douăzeci şi opt de Mucenici, care în foc s-au săvârșit.
Tot pe 3 noiembrie, Sfântul Ahemenid Persul mărturisitorul.

Sursa: noutati-ortodoxe.ro

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here