Europa este cel de-al șaselea dintre sateliții cunoscuți ai lui Jupiter și se află la o distanță de 670.000 km de planetă.
Europa este al patrulea satelit jovian ca și mărime (puțin mai mic decât Luna) cu un diametru de 3.138 km. A fost descoperit de către Galileo și Marius în 1610. Europa a fost o prințesă feniciană dusă în Creta de către Zeus. Ea a luat forma unui taur alb și care l-a născut pe Minos.
Compoziția lui Io și a Europei este similară cu cea a planetelor interioare, constând în principal din roci de siliciu topite. Densitatea Europei de 2, 97 g/cm3 (puțin mai mică decât a Lunii) indică absența unui nucleu de fier dens.
Suprafața Europei nu seamănă nici cu cea a Lunii și nici cu vreuna dintre cele ale planetelor sau ale sateliților aflați în interiorul Sistemului Solar.
Europa are foarte puține cratere, doar trei fiind descoperite cu diametri mai mari de 5 km.
Suprafața este extrem de netedă, nefiind observată nici o formațiune cu înălțimea mai mare de câteva sute de metri. Europa are foarte puține cratere, doar trei fiind descoperite cu diametri mai mari de 5 km. Acest fapt ar putea indica o suprafață tânără și activă. Voyager a cartografiat la o rezoluție înaltă doar o fracțiune din această suprafață. Vârsta suprafeței Europei va rămâne o problemă deschisă până la obținerea unor date mai complete.
Este posibil ca sub suprafața de gheață a Europei, groasă de 5 km, să fie un ocean lichid de apă, cu o adâncime de până la 50 km. Dacă este așa, atunci acest satelit ar fi unicul loc din Sistemul Solar, în afară de Pământ, unde apa se găsește în cantități semnificative.
Caracteristicile cele mai proeminente ale Europei sunt cele legate de albedoul său. Cel mai izbitor aspect al Europei este o serie de dungi întunecate. Ele traversează în zigzag întreaga suprafață a satelitului, aceasta semănând cu cea a unui ou crăpat. Acest aspect s-ar datora înghețării și deci expansiunii stratului de apă aflat dedesuptul suprafeței; dungile întunecate sunt însă prea multe pentru ca unica explicație să fie expansiunea apei.
”Călătorie spre Infinitul Solar”, de Emil O. și Maria I. Vințeler
Jurnal Spiritual
