Se cuvine să ne împlinim lucrarea, viața și slujirea

0
86

lucrareDumnezeu să vă ajute, mântuiţi-vă! Cu frică şi cu cutremur se cuvine să ne împlinim lucrarea, viaţa şi slujirea, fiecare ce, unde şi cum îi este hărăzit. Ca o pasăre din rai trebuie păzită această frică, să nu-şi ia zborul. Dacă-şi ia zborul, e greu de prins. Iar ca să nu-şi ia zborul, trebuie închise uşile coliviei: să ne adunăm gândurile şi să ne legăm simţurile prin trezvie. Ca ajutor pentru aceasta, trebuie să avem şederea acasă şi însingurarea. Le aveţi şi pe una, şi pe cealaltă. Aşadar, trebuie numai să vă feriţi ca nu cumva vreo veche prietenă să vă ademenească mai întâi la o discuţie, apoi la o plimbare. Dar dumneavoastră aţi rămas destul de mult în urma altora! Mai puteţi să-i ajungeţi? N-ar fi mai bine să rămâneţi cu totul în urma lor şi să nu trageţi cu ochiul spre cei ce trăiesc în duhul acestei lumi? Cred c-ar fi mult mai bine. Dar dacă va trebui cândva să staţi faţă în faţă cu lumea, se cade să vă ţineţi capul şi inima aşa cum se cuvine creştinilor, fără să cedaţi. Mare pagubă că nu aveţi ceea ce au iubitorii de cele lumeşti! Şi parcă e o noutate pentru dumneavoastră! Este calea pe care aţi pornit. Şi cred ar fi cazul să aveţi ceva însufleţire, văzând contrastul atât de izbitor dintre orientarea dumneavoastră şi năzuinţele lumeşti, întrucât înseamnă că aţi avut ceva sporire în cele începute.

Dar de unde v-a venit ideea că aţi rămas în urmă? Se potriveşte, oare, acest cuvânt cu cele despre care vorbim? Unul a plecat înainte, iar altul a rămas în urmă. Asta se poate spune despre cei ce merg pe acelaşi drum. Dar despre cei care merg pe drumuri diferite, şi chiar opuse, nu se poate spune. Iubitorii de cele lumeşti aleargă spre Apus, iar cei ce se înstrăinează de duhul lumii merg spre Răsărit, aşadar fiecare pe drumul său. Despre cei ce privesc spre Răsărit, chiar dacă n-ar merge într-acolo, ci ar sta pe loc, trebuie spus că sunt mai realizaţi decât iubitorii de lume, care cu siguranţă se străduiesc neobosiţi, dar spre fundul iadului…

Căci acesta este adevărul! De ce atâtea îndoieli? Nu vă lăsaţi ispitită de bunătatea aparentă a oamenilor de societate. Cercetaţi cu intuiţia pe care o aveţi dacă există la ei, adică în inimile lor, vreo legătură cu Domnul şi veţi vedea că nu e niciuna, iar eleganţa lor ce altceva este, dacă nu împodobirea unui mormânt? Într-adevăr, aşa este. Aşa că să vă păzească Dumnezeu să cedaţi cumva gândului că iubitorii de cele lumeşti ar avea vreo superioritate faţă de cei ce doresc a trăi în duhul Evangheliei! Că doar nu suntem noi primii! Va veni o zi se va lămuri cine este în câştig, iar ziua aceea nu este departe pentru fiecare din noi: poate e azi, poate e mâine, îmbărbătaţi-vă, aşadar, şi întăriţi-vă cu inima! Domnul să vă dăruiască toată mângâierea!

„Învățături și scrisori despre viața creștină” – Sf. Teofan Zăvorâtul

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here