Cine ştie rãspunde! Se poate trăi în spaţiu?

0
149

spatiuCorpul în spaţiu

Studiile efectuate asupra astronauţilor au demonstrat că, în timpul misiunilor spaţiale, muşchii se slăbesc iar oasele pierd calciu.

De mai mulţi ani, Statele Unite ale Americii, Rusia, Europa, Canada şi Japonia lucrează la construirea celei mai mari staţii spaţiale realizate vreodată. Ȋn interiorul său vor fi şase laboratoare în care vor lucra oameni de ştiinţă din toată lumea. Echipajul şi savanţii vor fi supuşi unei pregătiri riguroase şi unor controale medicale constante în timpul rămânerii lor în spaţiu, care nu va putea să dureze mai mult de trei sau patru luni. Ȋncă o dată, provocarea căreia omul trebuie sa-i facă faţă este de a se adapta la lipsa de gravitaţie reuşind să lucreze, să se spele, să mănânce şi să se odihnească în spaţiu la fel ca pe Pământ.

Ce alte staţii spaţiale au fost lansate în spaţiu?  Cum se trăieşte într-o staţie spaţială?

În interiorul unei staţii spaţiale, totul este prevăzut pentru a face faţă lipsei de gravitaţie, în cabinele pentru duş, apa este aspirată din partea de jos ca să nu… zboare prin aer! În laboratoare există agăţători speciale pentru picioare, pentru păstrarea stabilităţii.

Staţia sovietică Saliut 1 a fost pusă pe orbită în 1971 şi, până în 1983, au mai fost puse pe orbită alte şase, din acelaşi model. Staţia Skylab 1 a fost lansată în 1973, de către Statele Unite ale Americii. Ultimul echipaj a revenit pe Pământ în 1974. În anul 1979, staţia s-a dezintegrat în atmosferă. Staţia rusească Mir a funcţionat din 1986 până în 1997.

Se va putea trăi pe lună?

Dacă am locui pe Lună, lucrul acesta ne-ar permite să exploatăm resursele din subsolul său, bogat în minerale, să construim laboratoare ştiinţifice, baze de lansare sau observatoare astronomice. Proiectele de colonizare a Lunii prevăd soluţii care ar permite producerea hranei, a energiei electrice, realizarea unor paravane de protecţie împotriva radiaţiilor solare. Ele ar putea rezolva marile diferenţe de temperatură şi ar preîntâmpina absenţa gravitaţiei, dar nu ar putea rezolva problema lipsei de apă. Totuşi, în 1996, sonda Clementine a trimis date, confirmate după doi ani de robotul Luna Prospector, conform cărora polii lunari sunt acoperiţi de mase mari de apă în stare solidă. Această descoperire a redeschis porţile realizării unor proiecte de oraşe lunare.

Cum va fi oraşul de pe lună?

Va avea panouri solare pentru producerea de energie electrică, laboratoare, magazine şi zone pentru aselenizarea şi decolarea vehiculelor spaţiale. Unul dintre proiectele de oraşe lunare (Escargot City 2050) prevede case şi blocuri asemănătoare unor cochilii de melc (în franceză escargot).

Cifre:

Staţia Spaţială Internaţională (SSI) va avea 108,5 m lungime şi 88,4 m lăţime.

Vor funcţiona şase laboratoare: două americane, două ruseşti, unul japonez şi unul european.

Echipajul va fi format din 8 persoane.

Va fi pusă pe orbită în jurul Pământului la o altitudine de 400/500 km.

Va rămâne pe orbită pentru aproximativ 10 ani.

Mâncărurile sunt puse în ambalaje vidate sau în cutii şi se bea numai cu paie . Pentru a dormi, astronauţii se îmbracă în saci uşori de puf, pe care îi ţin ancoraţi de cuşete. În laboratoare se efectuează experimente speciale, dintre care unele sunt realizabile doar în absenţa gravitaţiei.

Lipsa de gravitaţie

Pe măsură ce ne depărtăm de Pământ sau de alte corpuri cereşti, forţa gravitaţională se micşorează. în spaţiu, la mare distanţă de stele şi planete, corpurile plutesc fără greutate.

”Marea carte: Întrebări şi răspunsuri”, Litera Internaţional

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here