Sfânta Liturghie este o sărbătorire cuprinzătoare

0
115

Sfânta LiturghieDe obicei credincioşii noştri ştiu că la Sfânta Liturghie se pomeneşte Cina cea de Taină, pentru că se spune „Luaţi, mâncaţi, Acesta este Trupul Meu” şi „Beţi dintru Acesta toţi, Acesta este Sângele Meu”, cuvinte rostite de Domnul Hristos la Cina cea de Taină.

La Cina cea de Taină, Domnul Hristos după ce a rostit cuvintele acestea, a spus: „Aceasta să o faceţi întru pomenirea Mea” (Luca 22, 19). Deci Domnul Hristos a rânduit să se facă în continuare ceea ce s-a făcut la Cina cea de Taină, adică să se facă Sfânta Liturghie. Aşa încât nu-i de mirare că la Sfânta Liturghie pomenim Cina cea de Taină şi cuvinte de la Cina cea de Taină, cuvintele Domnului Hristos. Însă la Sfânta Liturghie nu pomenim numai Cina cea de Taină, pomenim şi alte evenimente. Şi anume, înainte de a rosti preotul cu glas tare „Ale Tale dintru ale Tale, Ţie aducem de toate şi pentru toate”, preotul spune aşa: „Aducându-ne aminte de această poruncă mântuitoare – de porunca dată de Domnul Hristos, ca aceasta să o facem întru pomenirea Lui – şi de toate cele ce s-au făcut pentru noi, de Cruce – deci de Vinerea Mare, de Jertfa Domnului Hristos – de groapă – de înmormântarea Domnului nostru Iisus Hristos -, de Învierea cea de a treia zi – de Sfintele Paşti – de suirea la cer – de înălţarea la cer a Domnului Hristos – şi de a doua iarăşi slăvită venire, – aducându-ne aminte de aceste evenimente pe care le sărbătorim în cuprinsul Sfintei Liturghii – ale Tale dintru ale Tale, Ţie aducem de toate şi pentru toate”. E vorba de Cinstitele Daruri ce sunt puse înainte, de pâinea şi vinul pregătite pentru a deveni Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos pe care le luăm dintre ale lui Dumnezeu, sunt ale lui Dumnezeu şi din ale Lui I le aducem lui Dumnezeu, ca să se prefacă în Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Şi atunci preotul cere de la Dumnezeu Tatăl să trimită pe Duhul Sfânt să sfinţească Cinstitele Daruri, ca să devină Trupul şi Sângele Domnului Hristos.

Aici avem amintirea pogorârii Duhului Sfânt, pentru că zice: „Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste darurile acestea”. Fără Rusaliile Sfintei Liturghii, adică fără pogorârea Duhului Sfânt peste Sfintele Daruri nu există Liturghie, nu se poate oficia Liturghia. Liturghia cuprinde şi pogorârea Duhului Sfânt, deci cuprinde şi Rusaliile. Aşa încât Liturghia este o sărbătorire cuprinzătoare în acest înţeles, că pomeneşte evenimentul Întrupării Fiului lui Dumnezeu, pomeneşte Intrarea în Ierusalim de pildă, căci zicem la Sfânta Liturghie „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin e cerul şi pământul de mărirea Lui, osana întru cei de sus lui  Dumnezeu”.

 „Osana întru cei de sus lui Dumnezeu” au zis oamenii la intrarea în Ierusalim a Domnului Hristos. Pomenim joia sfintelor patimi, adică Cina ce de Taină, pomenim Jertfa Mântuitorului nostru Iisus Hristos de pe Cruce, pătimirea Lui pentru noi, pomenim înmormântarea Lui de către Iosif şi Nicodim. Aşa mi-e de drag Sfântul Iosif din Arimateea, care L-a cinstit pe Domnul Hristos într-o vreme când mulţi Îl necinsteau. L-au condamnat, L-au răstignit, şi el a fost dintre cinstitorii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Apostolii s-au retras şi el a avut îndrăzneală, spune Sfântul Evanghelist Marcu, s-a dus la Pilat şi a cerut trupul Domnului Hristos, să-l înmormânteze cu cinste. Şi l-a înmormântat cu cinste, într-un mormânt pe care I l-a oferit Domnului Hristos chiar Iosif din Arimateea, un mormânt nou în care nu a mai fost nimeni.

Apoi pomenim Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. După ce ne împărtăşim cu Sfintele Taine, preotul slujitor spune: „Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm Hristoase, şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim; că Tu eşti Dumnezeul nostru, pe altul afară de Tine nu ştim, numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos, că iată a venit prin Cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat”. Şi de câte ori pomenim de fapt Învierea Domnului nostru Iisus Hristos în duminici, spunem şi această alcătuire. La Sfânta Liturghie – să mai adăugăm ceva şi de la Paşti – zicem: „Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că mărirea Domnului peste tine-a strălucit. Saltă acum şi te bucură Sioane, iar tu Curată Născătoare de Dumnezeu, veseleşte-te întru Învierea Celui Născut al tău”. Şi mai zicem încă o alcătuire de la Sfintele Paşti: „O, Paştile cele mari şi preasfinţite, Hristoase, o înţelepciunea şi cuvântul lui Dumnezeu şi puterea, dă-ne nouă mai adevărat a ne împărtăşi cu Tine în ziua cea neînserată a împărăţiei Tale”. Sunt cuvinte pe care le rostesc preoţii în gând, în taină cum zicem noi, după ce se împărtăşesc cu „dumnezeieştile, sfintele, preacuratele, cinstitele, nemuritoarele şi de viaţă făcătoarele, înfricoşătoarele lui Hristos Taine”, cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos date nouă ca să intre Domnul Hristos în alcătuirea mădularelor noastre. Aşa spunem într-o rugăciune pe care o spunem după ce ne împărtăşim cu Sfintele Taine: “„ntră în alcătuirea mădularelor mele, în rărunchi şi-n inimă, arde spinii tuturor păcatelor mele; curăţeşte-mi sufletul; sfinţeşte-mi gândurile, întăreşte-mi încheieturile împreună cu oasele; numărul drept al celor cinci simţuri îl luminează; peste tot mă pătrunde cu frica Ta; curăţeşte-mă, spală-mă şi mă îndreptează, înţelepţeşte-mă, îmbunătăţeşte-mă şi mă luminează; arată-mă sălaş numai Duhului Sfânt şi să nu mai fiu sălaş păcatului, ci Ţie casă prin intrarea Împărtăşirii”. Şi acum urmează ceva ce e deosebit de frumos: „Ca de foc să fugă de mine tot lucrul rău, toată patima”. Nu ne bazăm numai pe puterile noastre, ci aducem rugători pentru acesta: „Rugători aduc Ţie pe Înaintemergătorul, pe Sfinţii Apostoli, pe mai marii cetelor puterilor cereşti şi împreună cu aceştia şi pe Preacinstita şi Preacurata Maica Ta, ale căror rugăciuni primindu-le Hristoase al meu, pe mine, slujitorul Tău, fiu al luminii mă fă”.

„Prescuri pentru cuminecături” – Arhim. Teofil Părăian

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here