Sfântul Efrem despre deșertăciunea lumii și despre veacul ce va să fie

0
137

imagesIată, vremea vieții veșnice vă îndeamnă pe voi la lucru și la slava cea nestricată, pentru că pe viața aceasta o moștenește moartea și pe slavă o ajunge rușinea. Că mulți dintre cei puternici, ca fiarele fiind mai înainte, în iad s-au pogorât și ca cei mai răi s-au osândit de Dreptul Judecător bogații au sărăcit, înțelepții s-au primejduit, cei tari au slăbit, cei sănătoși s-au îmbolnăvit și pe cei ce se bucurau i-au cuprins necazul și cel ce făcea pierzanie în popor, însuși, în loc de pierzanie a nimerit, de vreme ce niciun bine n-au făcut în viața aceasta.

Și altele multe ca acestea s-au arătat în lumea aceasta. Fiii nu-și cinstesc părinții lor, iar părinții își urăsc fii, femeile sunt lăsate de bărbații lor, iar bărbații nu-și păzesc credința față de femei. Cei tineri nu cinstesc pe bătrâni, iar bătrânii se ridică împotriva  tinerilor. Nu putem avea încredere unul în altul, nici să avem nădejde în fratele, că grăiește cele de pace cu gura, iar în inima sa gândește cele rele, Sunt invidioși, vrăjmășesc, înșeală, sunt stăpâniți de nesațiu și nimeni nu ia aminte la Dumnezeu, nimeni nu se așteaptă că s-ar putea să fie osândit. Pentru acesta s-au înmulțit răutățile, că ne depărtăm de Dumnezeu. Ne-a dat nouă cugetul, ca printr-însul să ne sfătuim la cele bune, iar noi, la cele rele  ne sfătuim. Voie liberă ne-a dat nouă, că printr-însa să cunoaștem dreptatea, iar noi lucrăm cu ea fărădelegea. Bogăție ne-a dat nouă, ca din ea să dăm la săraci, iar noi, și pe cele de care săracii au nevoie, le luăm de la dânșii. Putere ne-a încredințat nouă Dumnezeu, ca să ocrotim, cu ea, pe cei ce trăiesc în nevoi, iar noi, cu ea chinuim și nu apărăm pe nimeni. Nu mai este cale adevărată, nici judecată dreaptă, a secat dragostea și urâciunea s-a înmulțit. S-a defăimat fapta bună și s-a făcut iubită fățărnicia. Smerenia s-a făcut de rușine și cinstită s-a făcut mândria. S-a stins adevărul, iar minciuna a acoperit pământul. O, adâncul bunătății și al îndelung-răbdării lui Dumnezeu!

Că, petrecând noi în toate răutățile, El ne așteaptă la pocăință. Că nu Se mânie, ci se milostivește, ca un Părinte, pentru că mai multă plată să ne dea. Că, pocăința și întoarcerea noastră voiește, iar moartea păcătosului nu o voiește. Amin.

Sursa: Proloagele

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here