Sfântul Mucenic Zosima Pustnicul – O poveste despre credință, curaj, mângâierea lui Dumnezeu
Bătrânul Zosima vorbește cu animalele sălbatice
Într-o zi, Dometian, conducătorul Ciliciei, s-a dus împreună cu slugile sale la vânătoare. A cutreierat multe păduri, dealuri și munți, alergând după animale și prinzându-le. Tot mergând astfel, a dat de un loc cu multe animale, în mijlocul cărora se plimba un bătrânel care le vorbea. Le povestea diverse lucruri, ca unor oameni. Crezând că bătrânelul era vrăjitor, vânătorii au așteptat ca animalele să fugă și s-au repezit să-l prindă. L-au dus la conducătorul lor, Dometian, spunându-i acestuia că au prins un vrăjitor.
Conducătorul l-a întrebat care-i este numele și cine era el.
Sfântul a răspuns:
– Eu sunt creștin, numele meu este Zosima.
A fost legat și dus la împărat pentru judecată. Împăratul l-a întrebat prin ce mijloace reușise să vrăjească animalele. Cum putea el, un biet bătrânel fără apărare, să trăiască împreună cu ele și să vorbească cu acestea precum ar face-o cu oamenii.
Zosima vorbește despre credința sa
Zosima a răspuns:
– Eu nu locuiesc în pustietate pentru vrăjitorie. Pur și simplu, sunt creștin. Și, pentru că sunt creștin, nu pot să trăiesc într-un oraș cu oameni necredincioși. Am plecat în pustie știind că voi trăi mai bine cu animalele decât cu oamenii răi, care sunt dușmanii Domnului meu Iisus Hristos. Am luat ca model pentru a mea viețuire viețile altor creștini și pe cele ale Sfinților Părinți. Ei s-au îndepărtat de lume și au trăit în mare credință în pustie. Am încercat să-i imit pe cât de mult posibil. Dumnezeu e mare, mi-a văzut credința și m-a chivernisit și pe mine după bunătatea Sa. Mi-a supus spre mângâiere animalele sălbatice. Trăiesc împreună cu ele, vorbesc cu ele. Mă bucur întru Domnul și îmi pun toată nădejdea în El.
Judecat pentru vrăjitorie? Judecat pentru că era creștin?
După ce a ascultat toate acestea, împăratul a spus:
– Adică tu, bătrânule rău, îl cinstești pe Nazarineanul? Bine. Acum te voi duce la Nazaret și acolo te voi chinui cumplit. Ori te lepezi de Nazarineanul, ori îți vei pierde viața în chinuri groaznice. Mai mult, și alți nazarineni se vor înfricoșa, văzând prin ce treci.
Zicând acestea, el l-a pus pe Zosima în lanțuri și l-a trimis la Nazaret. La scurt timp, a mers și Dometian într-acolo.
S-a pornit judecata. Dometian a poruncit să fie adus Zosima și l-a întrebat.
– Povestește-ne cum faci vrăjitorii, cum farmeci animalele?
Răspunsul lui Zosima a fost că el este creștin.
Dregătorul, auzind acest răspuns, a poruncit să-l lege pe bătrânel cu capul în jos. I-au legat de gât o piatră mare și l-au biciuit cu nuiele de fier.
După acestea, el a întrebat din nou:
– Acum o să ne povestești despre vrăjile tale?
– Hristos, Dumnezeul meu, mi-a trimis spre mângâiere animalele sălbatice în acea pustietate.
Dregătorul i-a zis:
– Dacă este adevărat că animalele ascultă de Dumnezeul tău, dă poruncă să vină un animal aici. Numai astfel vom accepta credința ta.
Îmblânzirea leului sub privirile dregătorului
Zosima a ridicat mâinile spre Cer și a început să se roage.
– Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, auzi-mă pe mine, robul tău! Trimite-mi un leu să îmi slujească!
Deodată, în oraș s-a năpustit un leu fioros. Văzându-l, toți au fugit din calea lui. Leul s-a apropiat de Zosima și a început să susțină piatra care atârna de gâtul bătrânului.
Atunci dregătorul l-a rugat pe sfânt:
– Zosima, îmblânzește fiara și te vom dezlega!
Zosima a poruncit animalului să fie blând. Dregătorul a dat ordin să fie dezlegat sfântul, cu intenția de a-l trimite la împărat.
Zosima nu a mai apucat acestea. Și-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu. Creștinii au înmormântat cu cinste trupul sfântului. Și l-au slăvit pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeul Căruia i se cuvine slavă în veci.
Sursă poveste: „Prietenia minunată – Povestiri pentru copii”, Editura Egumenița, 2014
Grafică imagine: Ovidiu Mușetescu
Te invit să citești și povestea Corbul l-a hrănit pe Cuviosul Kukșa.
Mihaela Mușetescu
