Sfântul Vasile cel Mare – Cugetări și credințe – Pilda despre adevărata postire – Împăcarea cu semenii – „Postirea întărește rugăciunea, se face aripă în mersul ei către cer”
Dă mâna cu vecinul tău și trăiește în bună pace cu toți!
„Într-o zi, după ce oamenii au ieșit de la biserică, un credincios începu să zică:
– Toată săptămâna am postit…
Unul dintre cei de față îi zise:
– Foarte frumos, bine ai făcut!
Dar, un altul adaugă:
– Da, dar lucrul nu-i săvârșit decât pe jumătate…
– Cum? – întrebă cel cu postul.
Atunci, prietenul îi răspunse cu blajină imputare:
Bine-ai făcut, prietene, că ai postit toată săptămâna. Dar, rău ai făcut că ai început postul fără să te împaci cu vecinul d-tale, cu care te afli certat…
Credinciosul zise:
– Dreptate ai! Și, mergând la vecinul său, îi strânse mâna. Astfel, s-au împăcat.
Căci numai așa postul e desăvârșit.”
„Cartea cu pilde”, Al. Lascarov-Moldovanu, Editura Semne
Sfântul Vasile cel Mare – Postirea a fost prima poruncă
Cum spune și pilda, postirea adevărată este mai mult decât una alimentară. Ea implică renunțarea la răutate. Să te împaci cu părintele tău, cu ruda, cu vecinul. Să îți înfrânezi reacțiile și pornirile spre defăimare. Să fii bun, tolerant, mărinimos. Să ai mereu o vorbă bună pentru cel de lângă tine. Prin post, organismul se odihnește și se purifică.
Sfântul Vasile cel Mare vorbește despre obiceiul de a ne îndestula înainte de a adormi și despre dezavantajele acestei metehne.
„Ce corabie poate un căpitan de vas să stăpânească mai ușor și s-o salveze dintr-o furtună? Pe cea încărcată peste măsură sau pe cea cu o încărcătură obișnuită?” (Sfântul Vasile cel Mare)
Postirea a fost prima poruncă după facerea omului. Dumnezeu le-a interzis primilor oameni, Adam și Eva, să mănânce din copacul cunoașterii. Iisus Hristos, apostolii, primii creștini – cu toții au ținut post. Voința omului se întărește, tentația și pornirile lacome sunt învinse. Mintea este mai clară, trupul mai ușor, inima este mai sensibilă. Sufletul nostru se vindecă de rău și se curăță. Patimile sunt înfrânate.
„Postirea întărește rugăciunea, se face aripă în mersul ei către cer, este mama sănătății, pedagogul tinereții, podoaba bătrâneților. Este tovarășul celor din călătorie și celor care locuiesc împreună.” (Sfântul Vasile cel Mare)
Să ai mereu o vorbă bună pentru cel de lângă tine
Dumnezeu veghează asupra omului curat, purificat, cu credință susținută de fapte, care se străduie să devină mai bun. Profetul Daniel n-a mâncat pâine și n-a băut apă timp de 20 de zile. Și atunci, pe el, nici leii înfometați nu l-au sfâșiat deoarece Dumnezeu era acolo. Moise a postit 40 de zile înainte de a urca pe muntele Sinai pentru a marca pe tăblițe cuvântul lui Dumnezeu, cele zece porunci. Mântuitorul a postit 40 de zile și 40 de nopți, oferind celorlalți pilda sa. De-abia după aceasta a început lucrarea Sa pe Pământ. Ioan Botezătorul a dus o viață de continuă postire. Apostolul Pavel vedea postirea ca pe o reînnoire zilnică a trupului pe interior.
„Nu limita însă virtutea postirii doar la dietă. Adevărata postire nu este doar reținerea de la anumite mâncăruri, ci și înstrăinarea de patimi și păcate. Înseamnă să nu nedreptățești pe nimeni, să-l ierți pe aproapele tău pentru tristețea pe care ți-a provocat-o, pentru răul pe care ți l-a făcut, pentru banii pe care ți-i datorează.” (Sfântul Vasile cel Mare)
Schimbarea vine în primul rând din tine. Decizia nu trebuie să fie ca o corvoadă, orice acțiune trebuie să fie făcută cu dragă inimă. Dacă percepi totul ca pe o obligație, postul va deveni o povară. Și atunci, nu va mai exista o eliberare, ci o împovărare, o grijă în plus. Totul trebuie să vină spontan, natural, pentru că așa simți, pentru că vrei să te apropii de Dumnezeu, pentru că ești un creștin.
„Adevărata postire este înstrăinarea de rele, înfrânarea limbii, îndepărtarea de mânie, despărțirea de poftă, de grăirea de rău, de minciună, de juruințele mincinoase.” (Sfântul Vasile cel Mare)
Te invit să citești și Pilde creștin-ortodoxe.
Mihaela Mușetescu
