Sfintele Taine – Taina Hirotoniei (Preoția)

0
725

preotieSfintele Taine – Taina Hirotoniei (Preoția)…

Hirotonia (Preoţia) este a cincea Sfântă Taină a Bisericii, în care, prin punerea mâinilor şi rugăciunea arhiereului, se împărtăşeşte unor bărbaţi, ce s-au pregătit pentru aceasta, harul dumnezeiesc, care dă puterea de a propovădui cuvântul lui Dumnezeu, de a săvârşi Sfintele Taine şi slujbele bisericeşti, şi de a conduce pe cei credincioşi la mântuire.

Sfânta Taină a Preoţiei se împărtăşeşte aşadar unor bărbaţi anume pregătiţi pentru a o primi cu vrednicie.

Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos i-a ales pe Sfinţii Apostoli şi i-a învăţat, prin toate câte a făcut între oameni, cele ale împărăţiei lui Dumnezeu. După aceea i-a învrednicit de deosebită cinste de a propovădui Sfânta Evanghelie şi de a săvârşi fapte minunate. Adresându-se lor, a aşezat şi Taina Preoţiei prin cuvintele : «Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis : Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute» (Ioan XX, 21-23).

Sfinţii apostoli, cum aflăm din Sfânta Scriptură, au săvârşit Sfânta Taină a Preoţiei prin punerea mâinilor, adică: «hirotonându-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră» (Fapte XIV, 23), dar având grijă «să nu pună prea degrabă mâinile peste nimeni» (1 Tim. V, 22), să fie cu multă grijă, pentru că Preoţia este lucrarea Duhului Sfânt (Fapte XX, 28).

În trei direcţii se exercită puterea şi slujirea preoţească.

Şi anume: Puterea învăţătorească, adică de a propovădui cuvântul lui Dumnezeu, Mântuitorul Hristos a dat-o Sfinţilor apostoli şi, prin ei, episcopilor şi preoţilor, odată cu cea sfinţitoare, prin cuvintele: «Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i să păzească toate câte v-am poruncit vouă» (Matei XXVIII, 19-20). Puterea sfinţitoare a fost dată şi în chip deosebit la Cina cea de Taină, prin cuvintele: «Aceasta – adică Sfânta Euharistie – să o faceţi spre pomenirea Mea» (Luca XXII, 19; 1 Cor. XI, 25).

Despre puterea sfinţitoare a preoţiei vorbeşte şi Sfântul Apostol Pavel: «Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu» (1 Cor. IV, 1). Puterea de conducere duhovnicească le-a fost dată prin cuvintele: «Cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cel ce se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine» (Luca X, 16).

Sfinţii Apostoli au împărtăşit harul Preoţiei prin punerea mâinilor ierarhiei bisericeşti.

(Adică episcopilor, preoţilor şi diaconilor), având credinţa luminată de Duhul Sfânt că harul hirotoniei, în una din cele trei trepte, nu-şi are izvorul în cel ce pune mâinile, ci în Dumnezeu, cum ne arată şi Sfântul Ioan Gură de Aur: «Se pune mâna peste om, dar toate le face Dumnezeu şi mâna Lui se atinge de capul celui ce se hirotoneşte, dacă hirotonia se face cum se cuvine» (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Aşadar, Preoţia este de la Dumnezeu, cum îi scrie şi Sfântul Apostol Pavel ucenicului său Timotei : «Nu fi nepăsător fată de harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor preoţimii» (1 Tim. IV, 14). «Te îndemn să ţii aprins harul lui Dumnezeu, cel ce este în tine, prin punerea mâinilor mele» (2 Tim. I, 6).

Taina Sfintei Preoţii o poate săvârşi numai episcopul şi de partea ei văzută ţine rugăciunea rostită de el: “Dumnezeiescul har, care pe cele neputincioase le vindecă şi pe cele cu lipsă le împlineşte, hirotoneşte pe (N) întru diacon (pe diacon întru preot, pe preot întru episcop…”) şi punerea mâinilor episcopului slujitor pe capul celui ce se hirotoneşte.

Taina Hirotoniei are trei trepte – toate adeverite de Sfânta Scriptură şi de Sfânta Tradiţie şi bine cunoscute încă din vremea Sfinţilor apostoli – şi anume: diaconia, preoţia şi arhieria.

În Faptele Sfinţilor Apostoli  se arată cum a luat fiinţă treapta diaconească, pe urma alegerii şi hirotoniei celor şapte diaconi în Biserica din Ierusalim. «Pe aceştia i-au pus înaintea apostolilor, şi rugându-se şi-au pus mâinile peste ei» (Fapte VI, 6).

Sfinţii Apostoli au hirotonit preoţi în mai multe cetăţi (Fapte XIV, 23) şi de asemenea, Sfântul Apostol Pavel a aşezat şi episcopi, pe care, prin viu grai şi prin scrisori, îi sfătuieşte să îndrepteze cele ce mai lipsesc şi să aşeze preoţi prin cetăţi (Tit I,5).

Şi Sfinţii Părinţi dau mărturie neîntreruptă şi netăgăduită despre cele trei trepte ale Sfintei Preoţii, unul din ei scriind: «Supuneţi-vă toţi episcopului precum Iisus Hristos Tatălui, şi preoţilor ca apostolilor, cinstiţi pe diaconi ca pe legea lui Dumnezeu. Fără episcop nimeni să nu facă ceva din cele ce aparţin Bisericii» (Sfântul Ignatie Teoforul, Epistola către smirneni, VIII, 1-2).

Spre Sfânta Preoţie poate păşi numai cel ce este găsit vrednic de primirea ei, după cercetarea lui de către duhovnic prin Taina Sfintei Spovedanii.

Dar harul odată împărtăşit prin hirotonire nu se pierde niciodată. Cel hirotonit poate fi doar oprit – pentru pricini de abateri de la bună purtare preoţească  de la săvârşirea celor sfinte.

Potrivit treptei în care se află, primitorii Sfintei Preoţii au puterea să săvârşească cele sfinte legate strâns de treapta preoţiei lor.

Astfel, episcopul are puterea să săvârşească toate Sfintele Taine şi toate slujbele bisericeşti, îndeosebi de a hirotoni întru diacon, preot şi, împreună cu încă doi arhierei, întru arhiereu şi de a sfinţi într-un sobor de arhierei, Sfântul Mir. Treapta arhierească, venind de-a dreptul de la apostoli, prin succesiune apostolică sau episcopală, deţine plinătatea celor trei puteri : de a învăţa, de a săvârşi cele sfinte şi de a conduce Biserica.

Preotul primeşte de la arhiereu, prin hirotonie, darul celor trei puteri: învăţătorească, sfinţitoare şi de conducere, însă fără dreptul de a hirotoni şi de a sfinţi Sfântul Mir şi Antimisul.

Diaconul este ajutător al preotului şi al episcopului, în întreita lor activitate, spre mântuirea credincioşilor, neputând săvârşi nici o Taină şi nici o Ierurgie. Pe baza Revelaţiei dumnezeieşti, cuprinsă în Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, Sfânta Biserică ne învaţă că Taina hirotoniei a fost instituită de Mântuitorul Hristos şi că sfinţii apostoli au împărtăşit harul Hirotoniei numai episcopului, preotului şi diaconului. Acestea sunt cele trei trepte ierarhice avându-şi bază în voinţa Mântuitorului.

Citeste și:http://jurnalspiritual.eu/sfintele-taine-taina-spovedaniei/

CATEHISM ORTODOX

V-ar putea interesa şi aceste articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here