Chiar şi în legea veche, căsătoria este indisolubilă, de nedezlegat, adică nu era îngăduită despărţirea. Ştiind aceasta, fariseii s-au apropiat de Iisus, ispitindu-L: „Se cuvine oare ca bărbatul să-şi lase femeia?”. Iisus îi provoacă la lege. Ei îi răspund în sensul îngăduinţei pe care a dat-o Moise cu ”cartea de despărţire”. Dar Iisus, Care era la zidirea omului, le-a spus rostul de la începutul zidirii în care nu merge despărţirea, fiindcă amândoi alcătuiesc o singură făptură. Iisus întăreşte căsătoria la rostul ei de la începutul zidirii.
Iisus nu putea coborî raţiunile creaţiei din motivele lui Moise, de aceea a ridicat căsătoria la rangul de taină. Deci, dacă ar fi trăită de cei căsătoriţi la valoare ei adevărată, de taină, căsătoria ar da roade vrednice de tainele lui Dumnezeu.
Dumnezeu a ridicat pe om la cinstea de colaborator al Său în lume. Căsătoria, la rangul la care a instituit-o Dumnezeu, ar trebui să realizeze în progresie geometrică posibilitatea acestei colaborări.
Dacă în Taina Cununiei cei doi sunt o singură făptură, „atunci această făptură ce năzuieşte ea?” – „Odrasle pentru Dumnezeu!”. E un răspuns categoric (Maleahi 2, 15). La ce atunci Hristos este cap bărbatului dacă nu pentru împlinirea acestui suspin al firii? (Rom. 8, 22). „Căci făptura a fost supusă deşertăciunii – nu din voia ei, ci din pricina celui care a supus-o – totuşi cu nădejdea că făptura se va izbăvi din robia deşertăciunii, ca să se bucure de libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu “, pentru că dorul statornic al făpturii aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu (Rom. 8, 19-21).
Sfaturi pentru tinerii căsătoriţi
Dumnezeu iartă, dar neîndreptat nimic nu lasă
Cunoştinţele acestea urmăresc ideea de responsabilitate a căsătoriţilor fată de Legea divină înscrisă în fire, sub formă de instinct. Şi mai urmăresc lămurirea ideii de păcat, idee care a început sa fie neclară în mintea multora.
Începem cu aceasta: păcatul este o conspiraţie a minţii omului cu diavolul, împotriva Legii lui Dumnezeu Cu această definiţie de lucru întelegem dintr-odată că numai Iisus a fost fără de păcat, adică singur El a refuzat orice idee diabolică din mintea, viaţa şi faptele Sale.
Voi, ca tineri începători ai vieţii, sunteţi poate ispitiţi de ideea că tineri fiind, de ce să începem cu copii din primul an; să ne mai trăim puţin viata şi avem vreme şi de copii. Cu acest gând, dacă-l primiţi şi-l luati de bun, vă deschideţi calea către păcat şi către tot felulde necazuri care vin matematic. Ca să n-o luaţi rău, de la început să vă precizaţi poziţia sufletească fată de roadele binecuvântate de Biserică ale cununiei: copiii. Ei sunt roadele dragostei. Căutarea plăcerii numai cu evitarea rostului firesc al instinctului, e viciu şi păcat şi se pedepsesc de Legea care vede toate ale omului.
Deci, dacă nu sunteţi bine lămuriţi de la început, către bine, foarte uşor vă treziţi în greşeli de convieţuire, de unde vin apoi un rând întreg de necazuri de care nu vă poate scăpa nimeni. Cu diavolul nu scapi de greşelile făcute. Acestea te urmăresc în alte căsătorii sau în orice alta parte ai lua-o. Nu te scapă nici rugăciunile. Doar spovedania te pune în temă cu vinovăţiile tale faţă de hotarele legii de la cununie, pe care le-ai încălcat şi-ti dă iertarea lui Dumnezeu pentru neştiinţă (daca aceasta a fost) sau pentru neputinţă (dacă aceasta este) şi-ţi dă puterea şt răbdarea ispăşirii, dacă te îndrepţi ca şi convieţuire. Dumnezeu iartă (dacă-i ceri aceasta prin spovedanie), dar nepedepsit, neispăşit [neîndreptat], nimic nu lasă. Aşa scrie Cartea! [n. ed.: preotul iartă păcatele mărturisite, dar dă şi canon, pentru îndreptare.
Ridicarea căsătoriei la înălțimea de taină, Părintele Arsenie Boca
Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]
