Şi-a vândut locul din rai
În decursul unui chef la cârciumă, chefuitorii începură a-şi bate joc de cele sfinte.
– Cine-mi dă cinci lei – strigă unul – îi dau locul meu din rai!
– Hai să-l cumpăr eu! – răspunse în batjocură altul. Dă mâna aici! Noroc la târg! Cârciumare, adu aldămaş!
Se râse mult pe socoata acestui târg, dar, a doua zi, dimineaţa, cel ce-şi vânduse locul din rai întârzia să se scoale. Fu aflat mort în pat.
Necredincioşilor, „nu vă înşelaţi, Dumnezeu nu Se lasă batjocorit”! (Galateni 6, 20).
Tu trebuie să te întâlneşti cândva cu Dumnezeu!
Adam a încercat să se ascundă din faţa lui Dumnezeu. O, ce nebunie! Dar această nebunie o fac şi mulți, mulţi oameni de azi. O fac toţi cei ce stăruie în păcate și fărădelegi. Ei nu vor să dea faţă cu Dumnezeu; ei încearcă să se ascundă din faţa Lui. Dar, odată şi odată, ei va trebui să dea faţă cu El. Vor da faţă în Ziua cea Mare a Judecăţii.
Ah! Ce teribilă întâlnire va fi aceasta! Dumnezeu şi omul trebuie să se întâlnească.
Să stăm în faţa Domnului cu inima zdrobită pentru păcatele noastre! Să ne întâlnim cu Dumnezeu în Crucea şi Jertfa Fiului Său! Din această întâlnire vine mântuirea. Ferice de cei ce o fac!
„Tu eşti mai bun decât mine!“
Un sătean prinse în fânaţul lui un bou de-al vecinului său. îl duse numaidecât în ograda primăriei şi strigă furios vecinului, care era ostaş în Oastea Domnului:
-Am să-ţi duc de atâtea ori boul în ograda primăriei, până îl vei plăti cu piele cu tot!
În cealaltă zi, ostaşul află oile vecinului în holda sa. I le aduse în curte şi strigă cu glas dulce:
-Vecine dragă, ţi-am aflat oile în holda mea! Să ştii că, de câte ori le voi mai afla, ţi le voi aduce acasă!
Mâniosul rămase ruşinat şi mişcat de acest răspuns şi strigă:
-Tu, vecine dragă, eşti mai bun decât mine!
Dragostea ostaşului îl biruise.
Care ochi văd mai bine?
Odată, un om a întrebat pe un înţelept: „Care ochi sunt acei care văd mai bine: cei negri sau cei albaştri? Ai bărbaţilor sau ai femeilor? Ai oamenilor sau ai dobitoacelor?”
„Ochii cei ce văd mai bine – a răspuns înţeleptul – sunt cei ai zavisticilor, pentru că aceştia văd prin toate depărtările, văd lucrurile cele mai mărunte, ba încă văd atât de bine, încât, de cele mai multe ori, văd şi ceea ce nu este…”
Vaca în grădină
O vacă intrase în grădina unui învăţat şi făcea pagubă mare. Învăţatul îşi pusese ochelarii pe nas şi cerceta poarta cu de-a- mănuntul, să afle cum şi pe unde a intrat vaca. În timpul acela, sosi femeia.
Luă un un băţ şi scoase vaca din grădină.
Cam aşa e şi cu cele religioase.
Se predică mereu despre cum a intrat în lume „păcatul strămoșesc”, în loc să se pună apăsul pe scoaterea păcatelor şi farădelegilor din grădina noastră cea sufletească.
„Sistemele teologice”, de regulă, cercetează cu de-amănuntul „porțile“, în loc să pună apăsul pe spiritualizarea vieții, adică pe „scoaterea vacii din grădină”.
600 istorioare religioase, Preot Iosif Trifa
Alte articole aici.
