„Și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri”

Iertarea greșelilor este virtutea care ne definește ca și creștini 

0
220
iertarea greșelilor
iertarea greșelilor

Iertarea greșelilor este virtutea care ne definește ca și creștini

Iertarea greșelilor se referă în primul rând la Dumnezeu cel în Treime – față de Care toți oamenii care greșesc și au nevoie de o ispășire sau de iertarea de greșelile și păcatele lor. Apoi față de semeni, greșind unii față de alții, ofensându-se sau vătămându-se. Așadar, ștergerea, uitarea sau anularea unei datorii sau iertarea unei greșeli ori ofense reprezintă o definiție simplă a iertării. Numai Dumnezeu singur este infailibil, fiind desăvârșirea însăși. Dumnezeu, în nemărginita Sa iubire de oameni, a hotărât dinainte să-i ierte și să-i împace pe oameni cu El. În acest scop a trimis în lume pe Fiul Său să Se întrupeze și s-o mântuiască, luând asupra Sa păcatele omenirii și ispășindu-le pe cruce prin sângele Său (Matei 20, 28).

Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele

Mântuitorul Hristos, ca Dumnezeu, a iertat păcatele unora și aici, în mod direct și personal, în timpul activității Sale, ca să dovedească și prin aceasta că este Fiul lui Dumnezeu și că, în calitate și de Fiul al Omului, are putere de a ierta păcatele pe pământ (Matei 9, 2). Prin moartea Sa ispășitoare a iertat păcatele întregii lumi, prin sângele Său vărsat pe cruce, încheind astfel opera de răscumpărare, prin iertarea greșelilor noastre.

Termenul „iertare” este pomenit și în textele privind pe Ioan Botezătorul, care vorbește de „pocăința spre iertarea păcatelor” (Marcu 1, 4). Se amintește și de „cunoștința mântuirii întru iertarea păcatelor” (Luca 1, 77). Iar Mântuitorul Hristos, propovăduind eliberarea din robia păcatelor. Pentru care El avea să-Și verse sângele – după Înviere, poruncește apostolilor ca „să propovăduiască în numele Său pocăința spre iertarea păcatelor, la toate neamurile” (Luca 24, 47). „Și unde este iertare nu mai este jertfă pentru păcate” (Evrei 10, 18).

Cei ce se mărturisesc la duhovnic iau iertare de păcate

De aceea, deși porunca este de a propovădui Evanghelia la toată lumea și la toate popoarele, totuși, de iertarea greșelilor și de mântuire nu se bucură decât cei ce cred. De asemenea cei ce se pocăiesc și se botează (Matei 28, 18-19). Iar cei care după botez cad în greșeli, dar își mărturisesc păcatele la duhovnic, iau iertare în numele lui Hristos.

Trupul și Sângele Mântuitorului sunt spre iertarea păcatelor

În acest sens zice și Mântuitorul, la Cina cea de Taină, care este anticiparea jertfei de pe Cruce: „Acesta este sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor” (Matei 26, 28). Pentru păcatele ușoare și zilnice, Mântuitorul ne-a lăsat rugăciunea „Tatăl nostru”, în care zicem: „Şi ne iartă nouă greșelile noastre”. Condiționat de felul cum iertăm și noi celor ce ne greșesc. Căci de nu vom ierta noi altora, nici Tatăl ceresc nu ne va ierta nouă păcatele (Matei 6, 12).

Prin urmare, iertarea păcatelor este condiționată pe de o parte de credința în Dumnezeu și în jertfa Mântuitorului Hristos – Jertfa unică și universală.  Iar pe de altă parte, de primirea Sfintelor Taine ale Bisericii. După Învierea Sa, în chiar prima zi, Hristos-Arhiereul, Care S-a jertfit pe Cruce, acordă apostolilor harul preoțesc. Aceasta s-a făcut  prin suflarea Sfântului Duh asupra lor, și puterea iertării păcatelor, lucrătoare în Taina Spovedaniei.

Mihai Parfeni

Jurnal Spiritual

Mai multe articole ale acestui autor puteţi citi aici

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here