Sindromul oboselii cronice

0
335

 sindrom_obosealaDiagnosticul de sindrom al oboselii cronice este mai mult unul de excludere a altor afecţiuni. Istoricul minuţios, examenul fizic complet şi teste de laborator judicioase ne vor ajuta în acest scop. Nici un test de laborator nu poate însă măsura severitatea bolii.

Sindromul oboselii cronice este o afecţiune foarte neplăcută şi distructivă. Cel mai bine o putem compara cu o stare de mahmureală puternică: omul este slăbit, nu poate gândi foarte limpede, îl doare capul şi are probleme cu somnul. Mahmureala însă trece, dar sindromul oboselii cronice durează ani buni, transformând viaţa omului într-un chin.

Bază biologic a oboselii cronice?

Un alt studiu, al Institutului american pentru prevenirea şi controlul bolilor, arată că sindro-mul oboselii cronice are o bază biologică, existând o legătură directă între anumite gene din organismul bolnavilor şi activitatea cerebrală. Studiul s-a bazat pe monitorizarea a 227 de pacienţi care prezentau simptomele oboselii cronice şi a scos la iveală câteva diferenţe genetice. Acestor pacienţi li s-au luat probe de sânge şi au fost supravegheaţi în timp ce dormeau. S-au analizat, de asemenea, şi genele lor. “Este, într-adevăr, prima probă credibilă că există o bază biologică pentru sindromul oboselii cronice”, a declarat Julie Gerberding, directorul CDC. “Pentru prima dată s-a atestat că oamenii care suferă de sindromul oboselii cronice au anumite gene care sunt în legătură cu părţi ale activităţii creierului care produc apariţia stresului”, a adăugat medicul William Reeves, membru al CDC, care se ocupa de programul de cercetare a sindromului oboselii cronice. “Pacienţii au niveluri diferite de activitate ale genelor care sunt în legătură directă cu capacitatea de adaptare la problemele stresante care apar în viaţa cotidiană”, a declarat Reeves.

Cercetătorii au respins recent teorii ca aceea a implicării virusului Epstein-Barr în declanşarea sindromului oboselii cronice sau cea care dădea drept cauză a acestei boli slăbirea sistemului imunitar. “Aceste descoperiri sunt importante, pentru că ne ajută să identificăm metodele corecte de diagnosticare şi tratamente mai eficace ale acestei boli”, a explicat Reeves. Sindromul oboselii cronice este definit ca o gamă de simptome care includ oboseala, umflarea ganglionilor limfatici, tulburări ale memoriei, tulburări de concentrare şi dureri. Julie Gerberding a mai spus că noile metode de abordare, care constau în utilizarea geneticii pentru a descoperi cauzele unor boli cu largă răspândire, vor putea fi utilizate şi în cazul altor boli, precum autismul, despre care mulţi cercetători cred că este produs de dezechilibre ale genelor.

Diagnosticul sindromului oboselii cronice?

Dar în definitiv ce este sindromul oboselii cronice? în trecut, o serie de persoane etiche-tate cu diferite diagnostice ca neurastenie, sindromul de efort şi de oboseală post-virală, neuromiastenia epidemică sufereau probabil de sindromul oboselii cronice, aşa cum este definit de Centrul SUA pentru Controlul şi Prevenţia Bolilor (CDC). Există numeroase teorii şi ipoteze referitoare la cauzele posibile. Unele plecând de la statisticile care arată că preva-lenţa la femei este de două ori mai mare decât la bărbaţi, iar grupele de vârstă se situează între 25 şi 45 de ani.

Au fost incriminate virusurile, dat fiind faptul că sindromul urmează adesea după o serie de infecţii, dar este improbabil ca ele să contribuie la simptomele de durată. La pacienţii care acuză oboseală acută au fost raportate numeroase perturbări imunologice subtile, dar care nu sunt specifice acestui sindrom şi nici nu se întâlnesc în toate cazurile studiate. Studii recente controlate ale pacienţilor au constatat şi anomalii ale funcţiei endocrine. Anomaliile neuro-endocrine pot contribui la afectarea stării energetice, precum şi a stării de spirit a pacienţilor. La aproximativ două treimi dintre pacienţi se constată şi o depresie uşoară spre medie.

Cine a tras semnalul de alarmă?

Primul semnal de alarmă l-au dat doi medici din Nevada în anul 1984, când au relatat un caz mai ciudat de gripă. După dureri în gât, cu ade-nopatii cervicale, febră, cefalee, tulburări de somn, oboseală şi slăbiciune musculară, au urmat tulburări neuropsihice cu depresie, slăbirea memoriei, deficienţe de scris şi citit, scăderea performanţelor intelectuale în general. Spre deosebire de gripa autentică, simptomele se prelungesc săptămâni sau chiar luni. Oboseala este atât de marcată, încât chiar pregătirea unei gustări sau îmbrăcatul devin anevoioase. Urmărirea televizorului sau cititul se fac mai bine din poziţia culcat. în cursul zilei, este necesar repaosul la pat de mai multe ori, iar oboseala nu dispare nici după somnul cel mai bun.

S-au pus diferite etichete: sindromul postviral, neurastenie, neuromiastenie epidemică, mononucleoză cronică. Există păreri conform cărora fondul SOC este o stare depresivă din sfera nevrozelor, în timp ce alţi autori susţin că este vorba de un sindrom cronic al disfuncţiei imunitare cu etiologie multifactorială, relatează dr. Ileana Rândaşu.în 1985, la National Cancer Institute SUA, s-a izolat la bolnavii cu SOC un posibil agent cauzal – Human B-Lymphotropic virus. }n 1988, la Societatea Americană de Microbiologie din Miami, s-a preferat o altă denumire pentru acest agent ce aparţine grupei herpes: Human Herpes Virus 6. El este prezent însă şi în afecţiuni mult mai severe, având ca fond comun scăderea imunităţii, cum ar fi boala Hodgkin sau leucemia limfatică cronică.

Noua afecţiune a fost autentificată de Centrul pentru Controlul Bolilor din Atlanta, tot în 1988 – cu stabilirea unor criterii de diagnostic: două principale (oboseala severă cu reducere la jumătate a activităţii şi excluderea altor afecţiuni severe ce pot produce oboseala severă) şi zece secundare (febră moderată sau frison, inflamaţie faringiană, uşoare dureri ganglionare, slăbiciune musculară generală, dureri musculare, epuizare după eforturi efectuate fără probleme înainte, cefalee difuză, dureri articulare fără modificări locale, tulburări neuropsihice cu iritabilitate şi depresie, tulburări de somn insuficient sau nevoie crescută). Pot coexista şi alte simptome ca: răceli şi micoze repetate, alergii cu alergeni mai greu de precizat.

Paraclinic, sunt prezenţi anticorpi pentru HHV 6 sau V. Ebstein-Barr. La fiecare bolnav, simptomele se pot asocia în mod diferit. Sunt afectate toate vârstele şi categoriile sociale. Transmiterea prin salivă şi alte secreţii este considerată ca probabilă, dar nu toţi subiecţii care vin în contact cu acestea vor face boala. SOC are un prognostic bun. Revenirea cu şi fără tratament poate fi completă, cu reluarea integrală a activităţii. La pacienţii vindecaţi de ani buni s-au semnalat totuşi recidive.

20-30% dintre pacienţii care se prezintă la medic acuză simptomele oboselii cronice.

Reguli de combatere a oboselii cronice

Până ca pacientul să ajungă la medic, el poate respecta o serie de reguli simple pentru a combate oboseala cronică.  Astfel, pacienţii care consumă carne în cantităţi mari ar trebui să reducă porţiile şi să consume mai multe legume şi crudităţi. Trebuie evitate băuturile care conţin cofeină şi cafeaua. Persoanele care au o greutate peste cea normală, ar trebui să încerce să elimine surplusul de greutate. Fumătorii ar trebui să renunţe la fumat, iar persoanele cu un ritm de viaţă sedentar ar trebui să ncerce să facă mai multe exerciţii fizice. Sigur, respectarea tuturor acestor reguli nu implică neapărat dispariţia oboselii cronice, însă studiile arată că simptomele se ameliorează. Oricum, recomandarea principală este ca atunci când o persoană se simte obosită, ea ar trebui să se adreseze medicului.

Farmacist.ro/ Iunie 2006

Jurnal Spiritual

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here