Singurătate şi smerenie
Numai “cel blând cu inima” linişteşte inimile revoltate şi sălbatice; numai cel smerit cu inima smereşte sufletele cele mândre şi îngâmfate. A “arăta blândeţe faţă de toţi oamenii” este o datorie a fiecărui creştin adevărat (Tit 3,2).
Dar creştinul devine cu adevărat blând şi smerit atunci când caută să facă loc în inima lui Blândului şi Smeritul Domn Iisus, căci El este Singurul cu adevărat, “blând şi smerit cu inima” (Matei 11,29).
Fiecare om trebuie să înveţe să se roage
Smereşte-te pe tine însuţi mai prejos decât toţi: fii toate în toţi, dar prin Hristos şi după Hristos
Când eşti singur, roagă-te: Smerite Doamne, smereşte-mă cu smerenia Ta!
V-ar putea interesa şi următoarele articole
