Studiu. Singurul lucru care ne aduce fericirea este dragostea

0
385

Studiu. Singurul lucru care ne aduce fericirea este dragostea

De multă vreme, psihologii încearcă să înţeleagă omul şi comportamentul lui. De ce reacţionăm aşa cum o facem este un mister care trebuie dezvăluit, mai devreme sau mai târziu. Unele dintre cele mai fascinante experimente şi studii psihologice au dezvăluit adevăruri universal valabile şi, deseori, surprinzătoare, despre natura umană.

stereotipuriÎn ciuda încercărilor omului de a se cunoaşte pe sine, adevărul este că ştim extrem de puţine lucruri despre propriile noastre minţi şi chiar şi mai puţine despre ce gândesc alţii. „Huffington Post“ ne prezintă şapte studii psihologice uimitoare care ne pot schimba felul în care ne percepem pe noi înşine şi lumea înconjurătoare.

1. Oricine are capacitatea de a face rău

Unul dintre cele mai faimoase experimente din istoria psihologiei este cel realizat în 1971 într-o „închisoare“ din Stanford, SUA. Cercetătorii, conduşi de psihologul Philip Zimbardo, au înfiinţat o închisoare în subsolul Facultăţii de Psihologie a Universităţii Stanford şi au selectat 24 de studenţi, care nu aveau cazier şi care au fost declaraţi sănătoşi din punct de vedere psihologic, pentru a se comporta ca prizonieri şi gardieni.

Cercetătorii au observat „prizonierii“, care au stat în celule 24 de ore din 24, şi „gardienii“, care lucrau în schimburi de opt ore, folosindu-se de camere ascunse. Acest experiment a fost programat să dureze două săptămâni, dar a trebuit oprit după doar şase zile din cauza comportamentului abuziv al „gardienilor“ şi al stresul emoţional  extrem şi anxietatea de care au dat dovadă „prizonierii“.

„Gardienii au trecut la un alt nivel al agresiunii faţă de prizonieri. Îi dezbrăcau, le puneau pungi peste cap şi apoi chiar îi obligau să îndeplinească activităţi sexuale umilitoare. După şase zile a trebuit să pun capăt experimentului, deoarece scăpase de sub control. Nici nu mai puteam să mă duc la culcare fără să-mi fac griji despre ce ar putea face gardienii prizonierilor“, a mărturisit Zimbardo pentru revista „American Scientist“.

gardienii2. Nu observăm ce se află chiar în faţa noastră

Ai impresia că ştii ce se întâmplă în jurul tău? E posibil să nu ai dreptate. Într-un studiu din 1998, cercetătorii de la Harvard şi de la Universitatea de Stat Kent din SUA au testat oamenii dintr-un campus studenţesc pentru a vedea ce şi cât observăm din mediul înconjurător.

În cadrul experimentului, un actor aborda o persoană şi cerea indicaţii spre o adresă. În timp ce omul răspundea la întrebare, doi bărbaţi care cărau o uşă mare de lemn treceau prin faţa actorului şi a persoanei, separându-i complet timp de câteva secunde. În acest timp, actorul era înlocuit cu un altul, care avea o înălţime şi o constituţie diferite, îmbrăcat în alte haine, cu altă frizură şi cu o voce complet diferită. Peste jumătate dintre participanţi nu au observat înlocuirea.

Acest experiment a fost unul dintre primele care a ilustrat fenomenul „orbirea schimbării“, care demonstrează cât de selectivi suntem cu ce vedem în jurul nostru.

3. Recompensa imediată

Un alt experiment faimos, realizat de cei de la Stanford la sfârşitul anilor ’60, a testat abilitatea preşcolarilor de a rezista în faţa unei recompense imediate şi a scos la iveală lucruri interesante despre voinţa şi disciplina impuse de propria minte.

În cadrul experimentului, copii de patru ani au fost puşi într-o cameră, singuri, cu câte o bezea în faţa lor. Li s-a spus că au două posibilităţi: să mănânce bezeaua imediat sau să aştepte un sfert de oră până când se întorcea supraveghetorul şi atunci ar fi primit două bezele.

Deşi mulţi dintre copii au spus că vor aştepta, s-au „luptat“ din greu să reziste, iar, într-un final, au cedat şi au mâncat prăjitura înainte de întoarcerea supraveghetorului. Copiii care au rezistat şi au aşteptat cele 15 minute s-au folosit de tactici de evitare, cum ar fi să se întoarcă la perete pentru a nu mai vedea prăjitura sau chiar să-şi acopere ochii.

recompensaRezultatele acestui experiment au fost destul de importante: cei care au fost în stare să se abţină şi să aştepte cea de-a doua bezea au fost şi cei care au demonstrat un risc scăzut de obezitate sau de dependenţă de droguri. Ei au avut cele mai puţine probleme comportamentale în timpul adolescenţei. Tot ei au fost cei care au avut mai multe succese în viaţa adultă.

4. Conflicte morale

Un alt studiu faimos din 1961, de data aceasta realizat de cei de la Universitatea Yale, SUA, a testat oamenii şi cât de departe pot ajunge ei dacă trebuie să se supună unei autorităţi care porunceşte să-i rănească pe alţii. Scopul era să se determine conflictul intern dintre perceptele morale ale unei persoane şi obligativitatea supunerii unei figuri autoritare. Psihologul Stanley Miligram, cel care a condus experimentul, a vrut să explice cum criminalii de război nazişti au fost capabili de asemenea orori în timpul Holocaustului.

În cadrul studiului, au existat perechi de participanţi, în cadrul perechii existând un „profesor“ şi un „învăţăcel“. „Profesorul“ a fost instruit să administreze şocuri electrice „învăţăcelului“ (care era pus în altă cameră şi care nu era cu adevărat electrocutat) de fiecare dată când dădea un răspuns greşit. „Profesorul“ auzea înregistrări cu ţipete de agonie la fiecare şoc electric, iar, dacă „profesorul“ îşi exprima dorinţa de a opri şocurile, era impulsionat de profesorul Miligram să continue.

În timpul primului experiment, 65% dintre „profesori“ au ajuns să administreze un şoc final incredibil de dureros de 450 de volţi, deşi se vedea clar că sunt extrem de stresaţi şi se simţeau inconfortabil să apese pe buton.

Deşi studiul se baza pe supunerea oarbă în faţa unei figuri autoritare, revista „Scientific American“ a reluat datele şi reanalizarea lor susţine că „profesorii“ au fost supuşi unui conflict moral intens.

„Natura morală a omului include şi o înclinaţie spre empatie, spre bunătatea şi blândeţe faţă de semenii noştri, dar şi o înclinaţie spre homofobie, cruzime şi răutate faţă de alţii. Experimentul cu şocurile electrice dezvăluie tendinţele morale conflictuale din adâncul nostru şi nu demonstrează supunerea oarbă în faţa unei figuri de autoritate“, subliniază jurnalistul Michael Shermer de la „Scientific American“.

5. Oamenii sunt acaparaţi, foarte uşor, de putere

putereaExistă un motiv psihologic în spatele faptului că cei aflaţi la putere se comportă faţă de alţii cu lipsă de respect şi cu superioritate. Un studiu din 2003 a separat studenţi în grupuri de câte trei şi li s-a cerut să scrie o lucrare împreună. Doi studenţi au fost instruiţi să scrie lucrarea propriu-zisă, iar cel de-al treilea din grup să evalueze munca şi să determine cât va fi plătit fiecare dintre cei doi.

În mijlocul experimentului, un cercetători a adus o farfurie cu cinci biscuiţi. Deşi ultimul biscuite nu a fost mâncat niciodată, „şeful“ a mâncat, aproape întotdeauna, cel de-al patrulea biscuite, de obicei cu gura deschisă şi plescăind.

 „Atunci când cercetătorii conferă putere în cadrul experimentelor, cei care beneficiază de ea îi vor atinge pe ceilalţi într-un mod nepotrivit, vor flirta mai direct, vor face alegeri riscante, vor spune direct în faţă ce gândesc şi vor mânca biscuiţi ca oamenii needucaţi, cu frimituri pe bărbie şi pe cămaşă“, a declarat unul dintre cercetătorii care au participat la acest experiment.

6. Avem nevoie de un singur lucru pentru a fi fericiţi

O cercetarea cuprinzătoare a Universităţii Harvard, care a durat 75 de ani, a studiat 268 de bărbaţi (atunci studenţi la Harvard, acum fiind trecuţi de 90 de ani), strângându-se date despre diverse aspecte din viaţa lor. Concluzia? Dragostea este într-adevăr tot ce contează în ceea ce priveşte fericirea pe termen lung şi mulţumirea în viaţă.

 „Există două axe ale fericirii. Una este dragostea. Cealaltă este cum să te descurci în viaţă fără să te dezici de dragoste“, susţine directorul cercetării, psihiatrul George Vaillant.

dragosteaDe exemplu, dintre toţi participanţii, unul a avut cea mai mică rată de succes pe viitor la începutul studiului. Mai mult, trecuse deja printr-o tentativă de sinucidere. Însă, la sfârşitul vieţii, el a fost unul dintre cei mai fericiţi oameni din experiment. De ce? „Şi-a petrecut întreaga viaţă căutând dragostea“, spune Vaillant.

7. Stereotipurile ne conduc viaţa

Aproape toţi catalogăm oamenii şi îi includem în diverse grupuri bazându-ne deciziile pe etnie sau pe clasă socială. Chiar dacă facem eforturi reale de a nu cataloga, tot vom trage concluzii nedrepte şi chiar nocive despre oameni.

Un studiu despre „comportamentul social“ realizat de psihologul John Bargh de la Universitatea din New York, SUA, a demonstrat că, deseori, judecăm oamenii bazându-ne pe stereotipuri inconştiente şi că nu ne putem abţine, reacţionând în consecinţă cu stereotipurile din capul nostru. Mai avem şi tendinţa de a adopta aceleaşi stereotipuri ca grupul social din care facem parte.

Un grup de participanţi la experimentul lui Bargh a fost rugat să găsească sinonime la cuvântul bătrâneţe. Participanţii au ales cuvinte ca „Florida“ (statul american în care se retrag cei mai mulţi pensionari datorită climei calde), „riduri“ şi „neajutorat“. Spre deosebire de grupul care nu a trebuit să dea sinonime la „bătrâneţe“, cei din primul grup au fost mult mai deprimaţi la sfârşitul experimentului.

„Stereotipurile sunt catalogările care au mers prea departe. Atunci când folosim stereotipuri, luăm în considerare sexul, vârsta, culoarea pielii, iar minţile noastre răspund mesajului care cataloghează persoana din faţa noastră ca ostilă, proastă, înceată, slabă. Aceste «calităţi» nu există în mod natural. Ele nu reflectă realitatea“, declară profesorul Bargh.

 Sursa: Adevarul

V-ar putea interesa şi aceste articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here