Sfântul Antonie cel Mare, dacă avea darul înainte-vederii, el vedea câţi draci sunt aici şi câţi îngeri. El vedea gândurile tuturor, puteau să fie un milion, la fiecare le vedea gândurile, ce gândeşte – bine sau rău. Odată Dumnezeu i-a luat darul acesta al înainte vederii. Dumnezeu îl dă, Dumnezeu poate să-l ia înapoi. Şi doi draci, dintre care pe unul îl chema Zerefer, s-au sfătuit:
– Măi, oare dacă noi ne-am pocăi, că am fost îngeri, ne-ar mai primi Dumnezeu să ne facă îngeri înapoi cum am fost înainte de a cădea?
Atunci unul din ei a zis:
– Dar cine poate să ştie asta? Numai Sfântul Antonie. El e înainte-văzător.
– Dar oare cum să ne apropiem ca să nu vadă, să nu ne recunoască?
Ştiau că îi cunoaşte.
– Dacă ne-om duce să-l întrebăm, ne vede că suntem draci.
– Taci că ne facem că suntem doi oameni păcătoşi.
Şi Dumnezeu i-a luat darul înainte-vederii lui Antonie ca să nu-i cunoască. Şi ei s-au dus aproape de chilia sfântului într-un loc. Şi când au ajuns acolo au început a plânge:
– Vai de mine! Tare suntem păcătoşi! Văleu! Am mâniat pe Dumnezeu şi n-am făcut cutare…
Plângeau şi vine un călugăr la Sfântul Antonie i-ar fi cunoscut, însă acum Dumnezeu îi luase darul, ca să arate altă taină. Şi atunci el a zis:
– Cheamă-i încoace.
Şi când au venit, au început să spună:
– Vai Antonie, suntem păcătoşi. Nu ştim dacă ne iartă Dumnezeu. Aşa de răi suntem că ni se pare că pentru păcatele noastre suntem ca dracii.
– Aşa că păcătoşii ne-am făcut că ni se pare că suntem draci.
– Şi ce vreţi?
– Să te rogi pentru noi ca să ne ierte Dumnezeu şi să fim iar cum am fost.
Sfântul Antonie a zis:
– Duceţi-vă, că am să mă rog lui Dumnezeu. Să veniţi mâine.
Şi a început Sfântul Antonie să se roage. Şi pe când se ruga a venit îngerul Domnului:
– Antonie dar de ce te rogi pentru draci?
– Doamne, dar sunt draci? Dar eu totdeauna cunoşteam pe draci. Mie mi-au spus că sunt oameni păcătoşi.
– Ţi-a luat Dumnezeu darul înaintea-vederii ca să nu-i cunoşti. Draci sunt.
– Şi cum de mi l-a luat?
– Asta e altă taină. De aceea ţi l-a luat, ca să arate prin tine Dumnezeu că pe draci, cât sunt de răi, dacă s-ar pocăi, Dumnezeu îi iartă şi astfel să nu se deznădăjduiască nici păcătoşii care fac multe fără de legi, ci să vină intr-u pocăinţă, ştiind că Dumnezeu îi primeşte pe toţi.
Deci când vor veni iarăşi să le spui astfel: Să staţi trei ani într-un loc cu faţa spre răsărit şi să spuneţi de o sută de ori ,,Dumnezeu milueşte-mă pe mine, înşelăciune cea întunecată’’. Când veţi face aceasta Dumnezeu o să vă ierte şi o să vă facă îngeri înapoi cum aţi fost.
Dar dacă îţi ceri iertare ai biruit, ai biruit pe toţi. Nu-i primit la Dumnezeu nici postul nostru, nici rugăciunea, nici metaniile, nici privegherea, nici înfrânarea, nici nevoinţa, dacă nu va fi în inima noastră întâi şi întâi dragostea. Ura, răutatea risipeşte toată plata ostenelii faptelor bune.
,,Vă doresc tuturor să fie dragostea Mântuitorului în inimile tuturor şi îngerii păzitori care vă păzesc pururea să vă povăţuiască, să vă îndrepte ca niciodată să nu dormim seara având cumva supărare pe cineva’’.
”Ne vorbeşte Părintele Cleopa”
Jurnal Spiritual
