Smerenia

0
154
smerirea sinceră„Nicăieri în altă parte nu se poate ascunde omul ca să scape de mulţimea ispitelor, decât în adâncurile smereniei.”

Smerirea sinceră este războiul împotriva duhurilor întunericului este, într-adevăr, foarte dur, pentru că vrăjmaşul nostru este puternic şi neadormit; în plus, este viclean, nemilos, mândru şi netrupesc. Toate acestea ne obligă cu atât mai mult să ne adăpostim între zidurile smereniei înţelepte şi conştiente. Este singura care nu poate fi cucerită de invadatorii cei înţelegători şi de cei care vor să jefuiască tezaurul sufletului nostru. Dacă suntem încă departe de porţile acestei cetăţi – adică a smereniei înţelepte, aşa cum am mai spus, care este însoţită şi se identifică practic cu iubirea desăvârşită – e singura armură care ne poate apăra temporar este frica de Dumnezeu: Intru frica lui Dumnezeu este nădejdea celui tare; fiii lui afla-vor (acolo) un liman (Pilde 14, 26).

Va trebui să ştii de pe acum că atunci când ne lăsăm în voia mândriei, a mulţumirii de sine, a laudei de sine şi a autoîndreptăţirii, cu îngăduinţa lui Dumnezeu, avem parte de dezlănţuirea sălbatică a patimilor. Cu alte cuvinte, lucrul acesta se petrece atunci când începem să avem o părere foarte bună despre noi înşine, despre valoarea noastră şi despre nivelul duhovnicesc la care am ajuns, sau atunci când simţim o satisfacţie murdară văzând că ceilalţi se află în regres.

Medicamentul pentru această boală este simplu: gândul smerit – smerirea sinceră şi conştientă a sinelui nostru.

Numai aceasta poate să oprească valurile ispitelor ce ne sunt îngăduite cu scop educativ. Iar drumul până acolo este blândeţea, care precede liniştirea inimii.

Sfântul Ioan Scărarul spune că iubirea şi smerenia sunt un cuplu sfânt. Ceea ce zideşte prima este susţinut şi apărat de cea de-a doua, ferind astfel casa vieţii noastre duhovniceşti de distrugere.

Poveţe duhovniceşti, Sfântul Macarie de la Optina

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here