Părintele Paisie Aghioritul sfătuieşte soţii să-şi găsească un duhovnic comun. Păstorul experimentat cunoaşte „ieşirile” şi „cutremurele” ambilor soţi. El îi „şlefuieşte” cu măiestrie pentru a-i „alipi” cât mai bine.
În esenţă, acesta lucrează ca un „tâmplar duhovnicesc”, pentru ca soţii să fie cât mai aproape unul de celălalt, ca două lemne alese pentru a face un ansamblu care să reziste la felurite „presiuni”. De aceea „tâmplarul duhovnicesc” trebuie să aibă în mâini ambele „lemne” în acelaşi timp.
„El trebuie să vadă ce fel de lucrare este necesară la unul dintre soţi şi cum să-l prelucreze pe celălalt… Multe perechi în care soţul şi soţia se potriveau şi căsătoria a urmat atracţiei reciproce s-au despărţit ulterior pentru că nu au primit ajutor din afară, din partea unui duhovnic bun. În acelaşi timp, unii soţi care păreau să nu se potrivească, dar care aveau un duhovnic bun, au fost fericiţi în viaţa de familie” – a conchis părintele.
Spre deosebire de duhovnic, rudele sunt în general subiective în evaluarea situaţiei. De obicei, acestea îşi supraevaluează copiii şi cred că soţia (soţul) nu este o pereche potrivită pentru „prinţul” („prinţesa”) lor.
Adesea aceste idei servesc drept motiv pentru certurile zilnice şi pentru o viaţă cu probleme. În asemenea situaţii, rudele sunt „prea interesate”. Ele nu sunt bune pentru rolul de judecător incoruptibil sau de sfătuitor dezinteresat.
Sigur că soţii înţelepţi nu vor certa rudele pentru faptul că acestea au vrut „ce este mai bine”. Este absurd să compari duhovnicul cu rudele, respingând din acest motiv purtarea de grijă a unei părţi.
Nu este bine nici să respingi anumite tehnici psihologice pentru păstrarea păcii în familie. Acestea sunt foarte simple, nu sunt greu de realizat şi au un efect uşor vizibil (v. Addenda a II-a).
Astfel, în mod ideal, apropierea dintre soţi este atinsă la toate nivelurile existenţei umane: trupesc, sufletesc şi duhovnicesc. Soţii fericiţi devin, efectiv, un singur trup. Ei sunt uniţi şi mişcaţi de valori spirituale comune. Privind în oglinda dragostei, aceştia nu se văd pe ei, ci persoana iubită.
“Păcatele tinereţii şi sănătatea familiei”, K. V. Zorin. Traducere din limba rusă de Eugeniu Rogori. Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2010
