Stimularea cerebrală profundă opreşte evoluţia maladiei Parkinson

0
206

stimulSimptomele asociate maladiei Parkinson sunt dintre cele mai variate şi diferă de la persoană la persoană.

Până în momentul de faţă, oamenii de ştiinţă nu au reuşit să găsească un tratament pentru această afecţiune neurologică, dar există o serie de soluţii pentru a controlul simptomelor.

Cu toate acestea dr. Philip A. Starr, profesor neurochirurg la Universitatea din California, susţine că este momentul ca persoanele afectate de această maladie să primească mai mult ajuor. Astfel la începutul anilor 1990 medicul a dezvoltat ceea ce el denumeşte stimulare cerebrală profundă (SCP) sau deep brain stimulation (DBS) care în 2002 a fost aprobată de Adminsitraţia Medicamentului şi Alimentului din SUA, ca tratament pentru maladia Parkinson, potrivit The New York Times.

Cu toate că stimularea cerebrală profundă  nu este un leac pentru Parkinson şi nu poate opri evoluţia bolii, are efecte considerabil mai bune în ceea ce priveşte îmbunătăţirea calităţii vieţii pacienţilor, în raport cu tratamentul medicamentos.

Totuşi, în ciuda eficienţei sale dovedite, Starr a declarat că nu se cunosc mecanismele prin care aceasta funcţionează. În experimente  recente efectuate de doctorul Starr şi de colegii săi se pare că s-a găsit un indiciu despre eficienţa acestei intervenţii. SCP poate contracara boala Parkinson prin eliberarea creierului de la un posibil blocaj electric devastator.

Noul studiu, publicat luni, 13 aprilie în revista Nature Neuroscience, ar putea ajuta oamenii de ştiinţă să dezvolte tratamente împotriva  maladiei Parkinson  mai eficiente şi de asemenea, să ajusteze stimularea cerebrală profundă pentru a trata alte tulburări ale creierului, precum depresia şi tulburarea obsesiv-compulsivă.

Maladia Parkinson distruge un grup de neuroni din ganglionii bazali care produc în mod normal dopamina – unul din principalii neurotransmiţători. Pentru a trata această maladie, medicii neurochirurgi inserează electrozii într-o regiune craniană asociată ganglionilor bazali, situată la baza craniului.

S-a dovedit că atunci când o persoană este afectată de Parkinson sincronizarea ritmului beta devine mai puternică în creier. O serie de studii sugerează că ritmul beta are un rol foarte important: păstrează diferitele regiuni ale creierului sincronizate, ca secțiuni ale unei orchestre. De fiecare dată când creierul atinge un maxim al ritmului beta, neuronii se  pregătesc să trimită semnale lor. Prin coordonarea acestor semnale, ritmul beta poate păstra regiuni îndepărtate ale creierului funcţionale. Randamentul ritmului beta se poate modifica, spun cercetătorii, putând fi mai puternic sau mai slab. Cu cât ritmurile beta sunt mai puternice, cu atât mai copleşitoare devin, forţând neuronii să  se descarce simultan. Dar dacă aceste ritmuri devin mult prea puternice pot provoca blocaje în anumite regiuni ale creierului, acestea nemaifiind capabile să se decupleze pentru a produce semnale noi.

Dr. Starr şi colegii săi s-au întrebat dacă aceasta schimbare ar putea fi cea care declanşează unele din simptomele bolii.  Pentru a afla dacă acest lucru este adevărat, cercetătorii au plasat, în timpul intervenţiei chirurgicale de SCP, temporar o fâşie de senzori pe cortexul motor şi au urmărit semnalele transmise  de  neuroni, din diverse regiuni ale creierului.

Cortexul motor este acea regiune a creierului care este implicată în planificarea, controlul şi executarea mişcărilor voluntare.

Pe parcursul intervenţiilor chirurgicale, pacienţii au fost perfect conştienţi, astfel încât echipa de cercetători a putut să le testeze funcţiile motorii  şi au văzut cum mişcările lor s-au îmbunătăţit pe măsură ce cortexul lor motor a fost mai puţin sincrotizat.

Cercetările ulterioare, mai aprofundate au demonstrat că stimularea cerebrală profundă obligă cortexul motor să devină mai puţin sincronizat. Cu toate acestea, specialiştii atrag atenţia că deşi, sincronizarea cortexului motor ar putea cauza anumite simptome, maladia Parkinson este mult mai complexă de atât şi că mai multe transformări biologice au loc.

Bradley Voytek, neurolog şi coautor al studiului speră că noul studiu ar putea duce la realizarea unor implanturi mai bune. Dacă dispozitivele actuale transmit un bâzâit cotinuu, această cercetare deschide calea pentru neurotransmițători inteligenţi, care să acţioneze doar atunci când este nevoie.

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi aceste articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here