Asa cum pruncul nou-născut are nevoie de hrană pentru a creste şi a se întări în cele trupesti, cel născut prin Taina Sfântului Botez are trebuintă de crestere şi întărire duhovnicească în viaţa cea nouă, viaţa în Hristos Domnul.
Iar această intărire, care vine de la Sfântul Duh, i se dă celui botezat prin a doua Taină a Sfintei Biserici, prin Sfântul Mir (Mirungerea).
Taina Sfântului Mir (Mirungerea) este instituită de Domnul nostru Iisus Hristos care făgăduieste sfintilor apostoli că le va trimite Duhul Sfânt: «Și iată, Eu trimit peste voi făgăduinta Tatălui Meu ; voi însă, sedeti în cetate până ce vă veti imbrăca cu putere de sus» (Luca XXIV, 49 ; vezi şi Ioan XIV, 1617, 26; XV, 1315; Matei X, 20). In chip mai lămurit, pentru întelegerea noastră, mai 
vădit şi mai strălucit avea să se arate instituirea acestei Sfinte Taine în ziua Cincizecimii, in ziua Pogorârii Sfântului Duh cu toate darurile Sale. Sfintii apostoli au împărtăsit Taina Sfântului Mir celor botezati, cum citim în Sfânta Scriptură : «Apostolii din Ierusalim, auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dummezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan, care, coborând, s-au rugat pentru ei, ca să primească Duh Sfânt, căci nu se pogorâse încă peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezati în numele Domnului Iisus. Atunci îşi puneau mâinile peste ei, şi ei luau Duh Sfant» (Fapte VIII, 1417). Aflăm asadar că, incă de la inceput, Taina Sfântului Mir era, ca şi în vremea noastră, nedespărtită de Taina Sfântului Botez. De asemenea, că ea se împărtăsea prin punerea mâinilor numai de către sfintii apostoli asupra celor botezati. Astfel, şi în Efes, sfântul apostol Pavel a impărtăsit Sfânta Taină a Mirului unora pe care i-a botezat cu botezul lui Iisus Botezul crestin şi care nu avuseseră până atunci decât botezul lui Ioan (Fapte XIX, 16). Sfintii apostoli împărtăseau Duhul Sfânt celor botezati atât prin punerea mâinilor (Fapte VIII, 1416 ; Evrei VI, 2 ; Fapte XIX, 16), cât şi prin ungerea sau pecetluirea cu Sfântul Mir a celor botezati: «Iar Cel ce ne întăreste pe noi împreună cu voi în Hristos şi ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a şi pecetluit şi ne-a dat arvuna Duhului în inimile noastre» (2 Cor. I, 2122 ; Efes. IV, 30) ; «Iar voi ungere aveti de la Cel Sfânt şi stiti toate… ungerea pe care ati luat-o de la El rămâne întru voi şi nu aveti trebuintă ca să vă învete cineva» (1 IoanII,-20, 27).
Cu trecerea vremii, numărul credinciosilor a sporit, iar sfintii apostoli nu au mai putut ajunge peste tot, ca să-şi pună mâinile asupra tuturor. De aceea s-a îndătinat săvârsirea Tainei Sfântului Mir prin ungere de către urmasii lor, adică de către episcopii şi preotii Bisericii, cum se face şi azi. Despre toate acestea ne încredintează şi Sfânta Traditie prin mărturii din secolele II, III şi IV: «După ce am iesit din baia Botezului, ne ungem cu ungere sfântă, după ritualul vechi, precum şi la preotie se ungeau cu untdelemm din corn. Ungerea ni se face matenal, dar ea poartă roade duhovnicesti, după cum şi la Botez, afundarea este un act material, dar roadele sunt duhovnicesti, că suntem curătiti de păcate… Apoi vine punerea mâinilor, cu care unindu-se binecuvântarea, se cheamă şi se coboară Sfântul Duh» (Tertulian). «Vouă, după ce ati iesit din cristelnita sfintei ape, vi s-a dat ungerea, preinchipuirea aceleia cu care a fost uns Hristos ; iar aceasta este Sfântul Duh» (Sfântul Chiril al Ierusalimului). Partea văzută a Sfintei Taine a Mirungerii o constituie ungerea în formă de cruce cu Sfântul Mir a părtilor mai însemnate ale trupului şi a organelor simturilor, cu rostirea, de fiecare dată, a cuvintelor: «Pecetea darului Duhului Sfânt. Amin». Sfântul Mir se prepară din untdelemn, vin şi 38 diferite aromate şi se sfinteste de către un sobor de episcopi, în Joia Patimilor. Amestecul acestor aromate simbolizează bogătia şi felurimea darurilor Sfântului Duh de care se împărtăsesc primitorii acestei Taine. Săvârsitorul Tainei Mârungerii este episcopul sau preotul. Sfânta Taină a Mirungerii împărtăseste primitorilor harul Sfântului Duh, care luminează mintea pentru întelegerea şi mărturisirea adevărului crestin ; ea întăreste voia pentru propăsirea în toate cele bune, dând astfel celor botezati tăria de a fi adevărati crestini sau locasuri vrednice ale Sfântului Duh. Darurile acestea sunt vii şi lucrătoare în sufletul crestinului care rămâne în Biserică şi participă la viaţa Bisericii. Sfânta Taină a Mirungerii nu se repetă. Chiar dacă se obisnuieste ca cei care s-au lepădat de credinta crestină ori au părăsit Sfânta Biserică şi vor să se întoarcă din nou la ea, să fie iarăşi unsi, aceasta nu înseamnă o repetare a Sfintei Taine, ci numai reintărirea lor în dreapta credintă.
RUGĂCIUNE «Cel ce ai dăruit robului Tău izbăvire de păcate prin Sfântul Botez şi i-ai dat lui înnoirea vietii, însuti, Stăpâne Doamne, binevoieste să strălucească pururea lumina fetii Tale în inima lui ; apără pavăza credintei lui nebântuită de vrăjmasi, păzeste într-insul nespurcată şi neintinată haina nestricăciunii cu care s-a îmbrăcat, păstrând într-insul, cu harul Tău, nestricată pecetea cea duhovnicească ; şi fii milostiv acestuia şi nouă, după multimea îndurărilor Tale. Că s-a binecuvântat şi s-a preaslăvit preacinstitul şi de mare cuviintă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin».
Sursa: facebook Mănăstirea Prislop
