Mulți din cei care au trecut în lumea de dincolo s-au arătat celor de pe pământ pentru a-i lumina.
Toate articolele pe aceeași subiect
„În noaptea de 28 spre 29 Septembrie, am visat – istoriseşte contele M. B. Tostoi – că parcă stăteam în salon şi deodată aud în sufragerie glas de copii. Mă uit şi văd o mulţime de copii care au început a trece pe lângă mine în salon; în mijlocul lor era Valode (Vladimir), copilul nostru, mort de curând. Eu, cu bucurie, mă reped la el, iar dânsul mi-a zâmbit cu aceeaşi zâmbire îngerească de mai înainte. I-am întins mâna:
– Valodea, tu eşti?
El m-a strâns de gât, şi tare m-a îmbrăţişat.
– Unde eşti, bucuria mea; la Dumnezeu?
– Nu, încă nu sunt la Dumnezeu, dar curând o să fiu acolo.
– Ţi-i bine acolo unde eşti?
– Bine, mai bine decât la dumneavoastră; dar uneori îmi e urât, fiindcă sunt singur aproape totdeauna; numai Maria Magdalena, din când în când mai şade cu mine.
– Când ţi-i urât?
– Îndeosebi când plângeţi după mine. Pe mine mă mângâie mult când vă rugaţi şi daţi săracilor pentru mine. Eu mereu mă rog; mă rog pentru mamiţa, pentru mata, pentru fraţi, pentru Paşa (sora lui) şi pentru toţi care mă iubesc. Îmbrăţişează, din partea mea, pe iubita mea mamă, iaca aşa, tare.
– Tu ai vrea, dragul meu, să te vezi cu ea?
– O să mă văd negreşit, o să mă văd!
– Dar când?
– Când nu va mai plânge.
În acest timp parcă se auzea vocea nevestei prin coridor; m-am întors spre ea, apoi înapoi, dar copilul nu mai era. Şi, în fine, m-am deşteptat din somn cu o puternică bătaie de inimă, şi atât de emoţionat, că am început a boci în gura mare, deşteptând, astfel, şi pe nevastă-mea. Imediat am luat o bucată de hârtie pe care am scris, cuvânt cu cuvânt, tot ce văzusem în vis” ( M. Pogodin – „Cuvântare…”).
Tainele vieţii viitoare / S.A. Arhanghelov; pref., ed. îngrij. ieromonah Porfirie Bercea; trad.: Climent I. Bontea(1899) – Bacău: Bunavestire, 2007
