Tămăduirea înseamnă luminarea minții

0
111

icoana-sporirea-mintii– Vorbind despre boală, spuse Athanasie, ați determinat-o ca fiind moartea sau mai degrabă întunecarea minții. Aceasta propune faptul că tămăduirea trebuie să se concentreze într-acolo, adică la luminarea minții. Ne puteți descrie acest proces?

– Într-adevăr, tămăduirea trebuie concentrată asupra minții. Mintea oarbă și cuprinsă de întuneric trebuie luminată și reînviată. De bună seamă, omul bolnav sufletește este plin de patimi, stăpânit de gânduri și închipuiri. Însă omul care vrea să se tămăduiască trebuie să-și întoarcă atenția în primul rând asupra acestui aspect. Trebuie să-și tămăduiască mintea. Este vrednic de luat seama la felul în care descriu Părinții tămăduirea și reînvierea minții. În general, există patru factori lucrători întru tămăduirea minții: credința adevărată, conștientizarea bolii, existența unui preot tămăduitor și, în sfârșit, meşteşugul potrivit pentru reînvierea minții, care se cheamă nevoință.

– O simplă enumerare nu este de ajuns. Am dori o analiză a căilor prin care se săvârșește tămăduirea. Din nefericire, auzim cuvinte frumoase și „rețete” de la o mulțime de oameni; însă avem nevoie de lucruri concrete. Îmi amintesc că, în timpul ocupației germane, când până și pâinea era greu de găsit, doctorul o sfătuia pe mama să se hrănească cu lucruri care în acea vreme erau un lux nemaipomenit.

– Aveți parțial dreptate. Mulți dintre noi „prescriu” ca mijloace terapeutice lucruri care nu se pot aplica și analiza. Voi încerca să fiu practic în ceia ce privește tămăduirea.

Totuși, pe o altă parte, nu aveți dreptate, căci exemplul pe care l-ați pomenit nu se potrivește celor duhovnicești. Nu se recomandă lux în vreme de foamete. Nu se recomandă lux în vreme de foamete. Noi credem că Biserica Ortodoxă dăinuie întocmai cum era în vechime. Ea are harul lui Dumnezeu, Tainele și predania nevoinței, putând să ne vindece de boala noastră duhovnicească. Întrucât există Biserica, există păstorii Bisericii, se slujește dumnezeiasca Liturghie și se săvârșesc și celelalte Taine, mântuirea este și ea o realitate. Și, firește, nu putem concepe mântuirea independent de tămăduirea minții. Căci mântuirea nu este ceva abstract; nu este o fugă de lume, ci părtășie și unire cu Hristos și, prin El, cu întreaga Sfântă Treime, întrucât energia Dumnezeului Treimii este comună. Deci Biserica îl poate vindeca pe om prin viața sa de nevoință și de sfinție.

–  Ca preot, sunt foarte conștient de lucrarea vindecătoare a Sfintelor Taine, spuse Părintele Filip. Însă avem o oarecare reținere în ceea ce privește viața de nevoință a Bisericii fie din neștiință, fie din slăbiciune. Aș dori să o analizați pentru mine.

„Boala și tămăduirea sufletului în tradiția ortodoxă”, mitropolit Hierotheos Vlachos

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here