Povestire cu tâlc: ”Casa sufletului”

0
780

Tâmplarul casei sufletuluiUn bătrân tâmplar se afla în pragul pensionării. Tâmplarul era încă în putere de aceea patronul său îl mai dorea la lucru, în echipa sa. Cu toate acestea bătrânul era hotarât să se retragă, pentru a duce o viata mai liniștită alături de familie. Renunța la viața profesională pentru că prefera liniștea.

Cu părere de rău pentru pierderea unui meșter așa de priceput, patronul îi ceru să mai construiască doar o singură casă. Bătrânul acceptă, însă nu mai punea suflet în ceea ce făcea. Chemă ajutoare nepricepute și folosea scânduri nepotrivite. Și lui îi era rușine de cum arăta ultima lucrare.

Când în cele din urmă o isprăvi, patronul veni să o vadă. Îi dărui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:

–  Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!

Tâmplarul rămase uimit. Ce mare rușine! Dacă ar fi știut că își zidește propria casă, atunci ar fi făcut-o cu totul altfel.

Morala

Așa e și cu noi. Ne construim viețile, punând în ele, adeseori, nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizăm că trebuie să trăim în casa pe care tocmai ne-am construit-o. Dacă am putea-o reface, am face-o mult diferită. Însă nu ne putem întoarce.

Ia aminte! Tu ești tâmplarul.

În fiecare zi bați un cui, așezi o scândură sau ridici un perete. Viața e întocmai cum ți-o clădești. Alegerea pe care o faci azi zidește casa în care vei locui mâine. Deci nu uita: ce faci, te reprezintă!

Sursa: unelte-rrvbium.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here