Tânără masterandă la Universitatea Sapienza din Roma: ”esențial este MODUL în care faci ceva!”

0
557

Fiecare dintre noi aduce un aport nou societății, prin personalizarea aceluiași produs în moduri proprii”.( Ana Maria Baghiu)

ana 3Am stat de vorbă cu Ana-Maria Baghiu, o tânără de 26 de ani, originară din Piatra Neamț, ce își termină anul acesta studiile de specialitate la Universitatea Sapienza din Roma, Italia (second-cycle degree sau master – așa cum îl cunoaștem în România). Este președinta unei asociații româno-italiene *Meglio insieme per fare la differenta* (*Mai bine împreună pentru a face diferența*), care dorește să restabilească legături dintre cetățenii celor 2 țări (România și Italia) și să contribuie la rezolvarea unor probleme comune.

–  Poți să ne povestești despre tine și despre cum ai ajuns să studiezi la Roma?

–  Am ajuns prima oară în Italia la vârsta de 15 ani, după un ciclu gimnazial 5-8 de limbi străine, engleză intensiv, în cadrul Liceului Teoretic Calistrat Hogaș din Piatra Neamț. Am continuat pe aceeași linie liceul de limbi străine Lucio Anneo Seneca – Roma, pe care l-am terminat cu evaluarea 100 din 100, iar apoi  m-am înscris la Facultatea de Științe ale Comunicării în cadrul  La Sapienza Universita di Roma, cotată pe locul 190 din întreaga lume, chiar și înaintea altor universități cunoscute. În 2012 am absolvit facultatea mai sus menționată, cu o lucrare de licență care a vizat studiul fenomenului de asociativitate feminină în Italia, după care m-am înscris la cursul de specializare în Științele Cooperării și ale Dezvoltării Internaționale tot la Sapienza Università di Roma. La ora actuală mă aflu în România cu scopul de a-mi desfășura cercetarea pentru lucrarea de disertație finală (printr-o bursă finanțată obținută), ce va avea ca domeniu de studiu microcreditarea în agricultură în România. Printre altele, am făcut un curs de 200 ore de Media Education finanțat de Regiunea Lazio prin fonduri europene, un stagiu la Radio Sapienza (al Universității), în final am câștigat încă un concurs în valoare de 2000 Euro în CĂRȚI prin Asociația Italiană de Editori, http://www.aie.it/EVENTI/ebook2013.aspx .

– Cum se conciliază în sistemul de învățământ universitar italian partea teoretică și de studiu pe manuale împreună cu aspectul practic, de aplicare concretă a celor învățate?

ana 5–  Pot să vorbesc aici prin prisma experiențelor mele personale și să afirm faptul că în sistemul universitar italian există o osmoză discretă între teorie și practică, uneori punându-se un accent preponderent pe cea de-a doua. În cel de-al doilea (și ultimul) an de Master am făcut un stagiu de 75 ore, după care am lucrat timp de alte 150 ore ca și Student Colaborator la Rectoratul Universității, ocupându-mă de organizarea și de întâmpinarea delegațiilor academice și instituționale din străinătate (printre care enumăr cea de la Universitatea Al-Sana’a, de la Spitalul Al-Thawra și de la Ambasada statului Yemen, o delegație din Arabia Saudită,  și cea de la Ministerul Educației Nationale din România, în cadrul cărora am efectuat traducerea consecutivă respectiv engleză-italiană-română). Am făcut parte dintre organizatori și pentru delegații din Chile, Bosnia Herțegovina, Rusia și Azerbaijan. Printre celelalte atribuții ale rolului meu de colaborator s-au numărat și editarea de știri ale vizitelor din partea delegațiilor pentru site-ul Universității, îndeplinirea unui șir de sarcini de ordin administrativ (de ex. controlul formal al cerințelor din partea candidaților la concursul Co.As.It. Australia) și de caracter protocolar (Guestbook, omagierea oaspeților) etc. Am fost activă inclusiv în cursul delegației din Peking (China), din partea primei Universități asiatice în Rankingul internațional și locul 38 în lume. În plus, după licență, împreună cu logodnicul meu, am fondat  la Roma  o Asociație prin intermediul căreia, cu ajutorul unor profesioniști precum avocați și contabili, oferim asistență în vederea tutelării drepturilor muncitorilor, inclusiv ale celor care au muncit “la negru” (http://romeniinsieme.wordpress.com).  Tocmai de aceea pot spune că din toate punctele de vedere în Italia aspectul practic este mult mai important decât în România.

–  Ce oportunități și beneficii ar avea tinerii români care merg să studieze în Italia?

ana 1– Există numeroase burse de studii (bazate pe merit și pe venit), de colaborare, de excelență etc. care se acordă tinerilor universitari fără discriminare pe criteriu de naționalitate. Din contră, uneori sunt chiar străinii care au șanse majore de afirmare, tocmai pentru că, plecând de la o situație materială defavorizată față de cea a tinerilor rezidenți, statul tinde să aloce mai multe resurse acestora. Există concursuri unde un număr limitat de locuri este oferit explicit cetățenilor de altă naționalitate, cota fiind stabilită prin lege. De asemenea, dacă unui tânăr italian care intenționează să urmeze cariera doctorală timp de 3 ani i se alocă un salariu de 13.800 Euro pe an, unui străin îi vor reveni pentru același tip de studii în jur de 20.000 Euro pe an, în ideea că ultimul întâmpină mai multe dificultăți de adaptare și de trai. La Universitatea Sapienza există 6 cursuri de specialitate internaționale, în cadrul cărora se predă integral în limba engleză (http://www.uniroma1.it/internazionale/internazionalizzazione-didattica/corsi-internazionali/corsi-di-laurea-magistrale), precum și cursuri de doctorat în co-tutelă, oportunități de mobilitate internațională etc.

–  Ce rol a avut familia în evoluția ta ca adult și profesională?

ana 4–  Fundamental, aș spune. Fără familie, mai precis fără sprijinul mamei mele, nu aș fi ajuns niciodată să fac toate aceste lucruri până la această vârstă. Ea m-a crescut, văduvă fiind, și a suportat toate cheltuielile pentru școlarizarea mea. Pot să spun că familia a investit în mine încă de când eram mică: mai exact sora mea, mai mare cu 9 ani, a fost cea care s-a preocupat de instruirea mea, ajutându-mă să trec examenele la sfârșitul clasei a IV-a pentru a avea acces la clasa specială de la Hogaș. În plus, tot ea m-a îndrumat către înscrierea la cursurile  de jurnalism, de literatură și de șah la Palatul Copiilor, inclusiv de teatru la Casa de Cultură. Repet: fără familie, cea care are misiunea dar totodată dreptul să îți inspire și să îți alimenteze aspirațiile, talentele și perspectivele de viitor, sau cumva excluzând-o din întreg  procesul de Bilduing (formare), este foarte greu să reușești în viață!

–  Ce element din viața ta de acolo crezi că țese frumos universul tău interior?

ana 2–  Punerea în valoare a oamenilor și a ideilor. În scurta mea experiență profesională, pot să spun cu mândrie că nu am primit niciun NU, din contră, am fost încurajată în ceea ce am propus: mai concret, introducerea de galerii foto pe site, fiecare pertinentă știrii delegației care a fost în vizită la Universitate. În Italia, cel puțin la Roma, nu contează dacă ceea ce tu faci, ca profesie, nu este cu nimic inovator față de ceea ce există deja, ci esențial este MODUL în care faci acel ceva! Fiecare dintre noi aduce un aport nou societății, prin personalizarea și plasmarea aceluiași produs prin moduri proprii.

– Dacă ar fi să se schimbe doar un lucru, care consideri că ar fi lucrul cel mai important de schimbat în România?

– E greu să scot la iveală așa, tout-court, un singur mare defect al României, mai ales că întotdeauna am crezut că poporul (națiunea) nu e totuna cu sistemul politic dintr-o țară. La nivel macro, în România aș reforma complet sistemul și aparatul birocratic, care constituie o risipă de resurse din toate punctele de vedere (dacă ne gândim că o țară cu o populație de circa 20 milione de locuitori precum România are peste 500 de parlamentari, în timp ce SUA la o populație de 300 milioane de locuitori dispune de doar 100 de senatori federali…). La nivel micro, când vorbim de mentalitatea oamenilor din România, aș schimba cutuma românului de a se uita câte găini are vecinul în curte și de a se ruga să îi moară mai repede. Evident, am folosit aici o alegorie!

– Dacă ar fi să nu mai poți părăsi o țară, care ar fi cea în care ți-ai dori să stai?

ana 6– Cu premisa că nu am vizitat toată lumea și cu aceea că nu am trăit în mod îndelungat decât în două țări, cred că răspunsul la întrebarea aceasta ar fi Germania. Am fost 8 zile în Bremen și în Hamburg în timpul liceului, prin urmare am rămas plăcut impresionată de societatea extrem de onestă și bine organizată de acolo. Totodată mi-aș dori să mă pot întoarce definitiv în România, acasă, unde să aduc know-how-ul și abilitățile acumulate în străinătate, dar aștept momentul oportun.

– Unde este pentru tine Dumnezeu în ecuația zilelor de astăzi? Cum sună rugăciunile tinerilor de azi?

– Pentru mine, Dumnezeu înseamnă toleranță, empatie și recunoștință pentru ce construiesc zi de zi milimetru cu milimetru. Pe Dumnezeu îl văd transpus în viața mea zilnic, în șirul de întamplări care par a se derula fără voia mea în mod aleatoriu, dar care capătă un înțeles armonizat în mozaicul universal. Mi se întamplă des să spun că nimic nu se întâmplă fără un motiv bine întemeiat, și cred cu tărie că Dumnezeu reprezintă acel echilibru care leagă toate lucrurile între ele. Cred că tinerii astăzi se roagă mult pentru stabilitate, adică niște puncte valide de reper pe care nu le mai au…… atât.

Petronela Gianina

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here