Templul mistic din Anglia- Stonehenge

0
78
ro.GdeFon.com

Pietrele de la Stonehenge

Stonehenge exercită un magnetism puternic. Oameni de tot soiul sunt atrași de aura uriașelor și străvechilor lui pietre, de la arheologi cu pregătire științifică specială, care încearcă să-i descifreze misterele, până la turiștii de rând care vin să viziteze acest loc magic. Stonehenge rămâne însă o enigmă uimitoare. Nici cele mai strălucite minți nu au reușit să-i afle secretul și scopul construirii. Lordul Byron se face, în poemul Don Juan, se întreabă retoric: “Crângul druizilor e dus – cu-atât mai bine. Stonehenge trăiește încă, dar ce țel păgân ascunde?”

Monumentul este format din două tipuri de stânci, care vin din locuri diferite. Stâncile mai mari, de nouă metri și cu greutăți de 22,6 tone fiecare, provin cel mai probabil din Marlborough Downs, la 32 de kilometri de Stonehenge. Așa-zisele stânci albastre (numite așa pentru nuanța pe care le-o oferă ploaia) sunt mai mici, au în jur de 3,6 tone fiecare și sunt făcute din vreo 30 de tipuri de piatră care provin din diverse zone din Wales, la 225 kilometri de Stonehenge.

Ce nu se știe este cum au ajuns aceste pietre la Stonehenge. În cartea „The Stonehenge Bluestones”, care va fi publicată în data de 1 iunie, autorul și geomorfologul Brian John sugerează că ghețarii au luat cu ei stâncile albastre din Wales și le-au adus pe Câmpia Salisbury.

Teoria cu ghețarii nu este complet nouă. A fost sugerată prima oară în 1902, în jurnalul Archaeologia. Ea a fost dezmințită de ipoteza că oamenii au cărat de fapt pietrele uriașe. „Oamenii au adorat această poveste… toți strămoșii eroici muncind din răsputeri, luând pietrele din vestul Wales-ului și ducându-le până la Stonehenge”, a spus John. „Cu toții iubim poveștile cu eroi, și cred că de asta oamenii pur și simplu au acceptat acest lucru așa cum le-a fost servit, fără să pună la îndoială dovezile de bază”.

Care era atunci destinația lui Stonehenge?  Câteva indicii extrem de incitante dezvăluie una din posibilele funcții ale monumentului. Soarele răsare în miezul verii exact între Piatra Înclinată și o altă piatră azi dispărută, ceea ce ne face să ne întrebăm dacă nu cumva Stonehenge era un loc în care rămășițele strămoșilor erau expuse luminii dătătoare de viață a soarelui din acest moment al anului. Mormintele de incinerație descoperite în cele 56 de gropi ale lui Aubrey arată că aici aveau loc rituri funerare și că gropile simbolizau probabil porți de intrare în lumea subpământeană.

Constructorii de la Stonehenge nu erau oameni primitivi și nu trăiau ca niște simpli cultivatori. Deși nu au lăsat nici un fel de mărturii scrise, ei posedau aproape sigur cunoștințe și meșteșuguri remarcabile. Poate că nimeni nu-și imaginează încă adevărata destinație a monumentului de la Stonehenge.

Surse:

  • JENNIFER WESTWOOD & COLABORATORII, Locuri misteroase, Editura Șchei, Brasov, 1997