Tentaţia cât se poate de reală a lumii virtuale…

0
1334

copil-computer-onlineDeşi ne ducem viaţa în lumea reală, apar uneori situaţii mai speciale când ne retragem într-o lume imaginară sau virtuală. Şi deseori, mai ales când suntem dezamăgiţi, sau trişti sau mai puţin puternici, lumea virtuală ni se pare un refugiu foarte bun. Această lume seamănă destul de mult cu cea imaginară, lumea poveştilor sau a filmelor. Ne plac poveştile şi ele ne-au însoţit mereu. Cu ajutorul lor am depăşit momentele grele, sau ne-am regăsit puterea de a crede într-un final fericit. Este o lume pe care o ştim încă din copilărie. Încă de mici, ne-am exersat imaginaţia doar în această lume, ferită de pericole prea mari, aşa cum este şi cea virtuală, pe care copiii noştri o descoperă de la vârste din ce în ce mai fragede.

Lumea virtuală vine cu o promisiune şi mai mare decât cea a fantasticului: implicarea/ intervenţia directă. În această lume şi noi, dar şi copiii noştri, ne putem construi povesti extraordinare, noi identităţi, este o lume în care putem interacţiona aşa cum nu am îndrăzni de fapt în viaţa reală. Este o lume în care credem că ne depăşim fricile, sau în care nu există greşeală prea mare, pentru că o putem şterge imediat, în care nu există eşec.

În profilul virtual putem scrie tot ceea ce ne dorim încăpând cu vârsta, visele, hobby-urile, pregătirea, statutul social, inclusiv aspectul fizic. Tot acolo putem avea alt chip, unul idealizat, despre care credem că ne poate aduce mai multă satisfacţie, şi încă mult mai uşor.
Toate aceste lucruri sunt extrem de tentante şi, în anumite momente ale vieţii, aducătoare de linişte sau relaxare. Doar că ele nu aparţin lumii reale, şi nu se manifestă în aceasta. Şi tot ce am construit într-o lume virtuală nu putem transfera cu copy şi paste în cea reală.

În acelaşi timp, trăirea doar în lumea virtuală ne poate face să pierdem interesul pentru o viaţă firească, cu provocări şi responsabilităţi, pentru o comunicare reală, pe care nu o putem opri atunci când vrem noi. Ne putem pierde interesul pentru contactul cu ceilalţi oameni, care ne văd aşa cum suntem, fără “îmbunătăţirile la comandă”.

Trăind prea mult într-o lume virtuală, pierdem, fără să ne dăm seama, comunicarea bogată, vie, reală, şi ne înstrăinam de noi înşine. Mesajele scrise, şi uneori asezonate cu simboluri grafice, nu reprezintă decât o infimă parte din ceea ce presupune comunicarea faţă în faţă. Care dintre noi se gândeşte realmente la ce pierde comunicând preponderent virtual cu o altă persoană?!

Este bine cunoscut faptul că 55% dintr-un mesaj se transmite prin limbajul corpului, nonverbal, prin gestica, mimica sau atitudine. 38% dintr-un mesaj este transmis prin elementele paraverbale, adică prin ton, ritmul şi volumul vocii. Restul de 7% este transmis prin cuvinte. Altfel spus, în comunicarea virtuală se pierde aproape 93% din complexitatea mesajului pe care îl exprimăm. Şi pentru că pierderea este atât de mare, am face bine să cultivăm comunicarea reală în orice relaţie, şi să lăsăm lumii virtuale doar avantajele informării rapide, punctuale şi la distanţă.

Lumea virtuală, inclusiv comunicarea, are avantajele ei, pe care nu ne dorim să le minimizăm. Înseşi lectura acestui articol ne este înlesnită de ea. Dar să nu ne lăsăm tentaţi prea mult de mediul virtual, pentru că acesta nu poate decât în mică măsură să-l suplinească pe cel real, şi ca trăire, şi ca implicare. Iar atunci când noi, adulţii, vom realiza pericolul surogatului virtual, vom fi mai atenţi la cât de mult timp stau copiii noştrii pe internet, şi cât timp petrec cu noi sau cu prietenii lor în carne şi oase. Iar dacă raportul este negativ, am face bine să ne întrebăm ce anume le lipseşte sau ce nu îndrăznesc să manifeste în viaţa reală.

Sursa: intrenoiparintii.ro

[fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here